ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1517/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată, doamna judecător A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 937/23.08.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 484/24.05.2016 adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința obligării intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Pitești la una dintre judecătoriile din București.

In susținerea contestației, doamna judecător a arătat că hotărârile menționate sunt nelegale și netemeinice, pentru următoarele motive:

1) hotărârile contestate nu sunt motivate, iar intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele cererii sale.

Contestatoarea apreciază că a fost încălcat principiul egalității de tratament, atât timp cât puterea decizională a Consiliului Superior al Magistraturii s-a manifestat fără a avea în vedere criterii obiective sau considerente de oportunitate, fiind depășite limitele de apreciere stabilite de lege.

2) Contrar prevederilor art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/09.03.2006 nu a fost analizată incidența tuturor criteriilor legale privind soluționarea cererilor de transfer. Apreciază contestatoarea că, în acest sens, criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu au o ordine de ierarhizare, iar în cazul său puterea decizională s-a manifestat independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, hotărârile contestate având caracter arbitral.

Se susține că au fost ignorate complet motivele de ordin personal care au stat la baza formulării cererii și au fost trecute sub tăcere datele care ar II avantajat-o prin raportare la ceilalți magistrați care nu îndeplineau toate condițiile legale. În acest sens, contestatoarea apreciază că a fost soluționată în mod arbitrar cererea sa de transfer, fără a se lua în considerare faptul că este căsătorită, este nevoită să facă zilnic naveta pe ruta București - Pitești, soțul său are locul de muncă în București și are un nepot cu grave probleme de sănătate care trebuie tratat în Brăila.

3) Hotărârile contestate au fost emise cu exces de putere, iar dreptul de apreciere al Consiliului Superior al Magistraturii a fost exercitat în mod nelegal, cu omisiunea luării în considerare a unor criterii și absolutizarea în mod nepermis a altora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 937 din 23 august 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

În fapt, doamna judecător A. de la Judecătoria Pitești a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 2 București, invocând motive de ordin personal și profesional.

Prin Hotărârea nr. 484/24.05.2016. secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer.

În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele: pentru sesiunea de transfer mai 2016, un număr de 25 de judecători au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Sectorului 2 din București și un număr de 3 judecători au formulat cereri de transfer la Judecătoria Buftea.

Cu privire la solicitarea formulată, secția pentru judecători a constatat că Judecătoria Pitești este o instanță la care încărcătura pe judecător și pe schemă se situează cu mult peste media națională și care, în trecut, s-a confruntat cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante de judecător. În acest sens, secția a apreciat că vacantarea unui post de judecător la această instanță ar fi condus la perturbarea semnificativă pe termen scurt și mediu a bunei desfășurări a activității acestei judecătorii.

În urma analizei criteriilor prevăzute în mod cumulativ de art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și în raport de motivele invocate s-a reținut că este necesara se asigura stabilitatea judecătorilor definitivi la instanțele judecătorești. sens în care s-a apreciat că nu era oportună aprobarea solicitării de transfer formulată de doamna judecător A.

Contestația petentei formulată potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 937 din 23.08.2016.

În motivarea hotărârii, Plenul a constatat că potrivit practicii constante a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a analizat solicitarea având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, inclusiv motivele personale și punctele de vedere exprimate de instanțele implicate, soluția adoptată fiind de natură a menține un echilibru între interesul public, respectiv buna desfășurare a activității instanțelor și interesul legitim privat al magistraților.

În acest context. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că motivele de ordin personal invocate de doamna judecător au fost în totalitate avute în vedere de secția pentru judecători, precum și datele privind localitatea de domiciliu, distanța dintre aceasta și sediul instanței la care funcționează și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, locul de muncă al soțului, starea de sănătate și situația familială, avizele exprimate de către instanțele implicate în soluționarea cererii de transfer, fără a se ignora vechimea doamnei judecător la Judecătoria Pitești, instanță la care în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 1687 de cauze, față de media națională de 1060 de cauze, iar încărcătura pe schemă a fost de 1012 cauze, spre deosebire de media națională de 917 cauze pe schemă.

Referitor la motivele personale și familiale invocate de către doamna judecător, Plenul a reținut că acestea nu sunt în legătură cu copilul doamnei judecător, fiind avut în vedere nepotul acesteia, care beneficiază însă de întreținerea și îngrijirea ambilor părinți naturali, precum și de ajutorul celorlalți membri ai familiei, în sens larg, dar care domiciliază în Brăila, nu în București. unde s-a solicitat transferul.

Astfel, s-a avut în vedere că doamna judecător a solicitat transferul în București, invocând rezolvarea unei probleme de familie în Brăila, oraș în care contestatoarea nu domiciliază.

Referitor la distanța de aproximativ 120 de km dintre București și Pitești. Plenul a reținut că, într-adevăr aceasta poate fi efectuată în aproximativ o oră și 30 de minute, dar secția pentru judecători a avut în vedere și posibilitățile reale de naveta, în condițiile în care, orarul plecărilor și sosirilor nu este respectat de către firma de transport și, în consecință, nu poate fi efectiv cuantificat.

Plenul a constatat că la momentul analizării cererii contestatoarei. aprobarea transferului nu era oportună, deoarece ar fi fost de natură a conduce la perturbarea bunei desfășurări a activității Judecătoriei Pitești.

De asemenea, Plenul a reținut că în raport cu Judecătoria Sectorului 2 din București, instanță care poate fi considerată ca foarte atractivă, luând în considerare numărul de cereri formulate pentru ocuparea posturilor de judecător vacante și temporar vacante, pentru Judecătoria Pitești s-au formulat cu o frecvență redusă solicitări care au condus la ocuparea posturilor de judecător vacante sau temporar vacante, astfel încât, în ipoteza în care s-ar fi aprobat transferul doamnei judecător, ar fi fost necesară o perioadă relativ îndelungată pentru ocuparea postului rămas vacant de către un judecător definitiv. In acest sens, s-a observat că două dintre posturile de judecător prevăzute în schema Judecătoriei Pitești nu erau ocupate de la data vacantării temporare a acestora.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. republicată, cu modificările și completările ulterioare.transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă inslanță sau de la un parchet la alt parchet se aprobă, la cererea celor in cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Această dispoziție legală se regăsește. într-o formă asemănătoare, și în cuprinsul art. 1 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/9.03.2006. cu modificările ulterioare.

Astfel, competența de soluționare a cererilor de transfer aparține secției de judecători/procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, potrivit art. 2 din Regulament .(I) In scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă. în prima zi lucrătoare a fiecărei luni. pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. (...)

(I') Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia. promovarea la înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare. transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție.

(2) Cererile de transfer se analizează ori de câte ori este necesar de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (2

1

).

(2

1

) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii cel mai târziu in termen de 5 zile de la data publicării listei menționate la alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului și disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța la care solicită transferul. în oricare dintre secțiile/completele la care cerințele acestei instanțe o impun.(...)

8443

(6) Toate cererile de transfer formulate pentru un anumit post vacant, depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în termenul prevăzut la alin. (2

1

). se analizează și se soluționează până la sfârșitul celei de a doua luni prevăzute la alin. (2) de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. în aceeași ședință. în baza criteriilor prevăzute la art. 3."

Conform art. 3 din Regulament .La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora:

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror:

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul:

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul:

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia:

- domiciliul solicitantului:

- locul de muncă al soțului sau soției:

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia:

- starea de sănătate și situația familială".

Înalta Curte reține că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Astfel, în mod evident, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanței.

În sesiunea de transferuri din data de 24 mai 2016, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că un număr de 25 de judecători au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Sectorului 2 din București, astfel încât, pentru toți petenții, au fost verificate, în mod concomitent și comparativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, referitoare la volumul de activitate al instanțelor de la care s-a solicitat transferul și al instanței la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, vechimea solicitanților în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanțelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad și avizele exprimate, cu reținerea motivelor de ordin personal și profesional invocate de fiecare magistrat.

Din modalitatea de reglementare a articolului 3 din Regulament, rezultă că unul dintre criteriile avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer este cel care vizează asigurarea activității la instanțele implicate în această procedură, criteriu care trebuie coroborat cu toate celelalte criterii obiective și subiective.

Prin urmare, fiecare dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu constituie prin el însuși motiv determinant în admiterea transferului, fiind necesară analizarea lor concomitentă și coroborată, astfel încât să se asigure în primul rând buna funcționare a instanțelor de la care și respectiv la care se solicită transferul.

In ceea ce privește cererea de transfer formulată de contestatoare, din cuprinsul Hotărârii nr. 484/24.05.2016 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că în principal a fost analizat volumul de activitate al instanțelor implicate.

Astfel, potrivit situației posturilor vacante de la instanțele judecătorești publicată la data de 06.01.2016 pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la Judecătoria Pitești, instanța de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 35 posturi de judecător prevăzute în schemă 34 erau ocupate, din care 1 post era vacant începând cu data de 01.07.2016, fiind aferent uneia din funcțiile vacante de președinte, vicepreședinte, președinte al secției pentru cauze penale și președinte al secției pentru cauze civile.

Totodată, la această instanță existau 3 posturi de judecător temporar vacante, din care 1 post ocupat pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare

La această instanță. în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 1687 cauze, față de media națională de 1060 de cauze, iar în aceeași perioadă încărcătura/schemă a fost de 1012 cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 917 de cauze.

Aceste realități obiective au condus la adoptarea soluției de către secția de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fără a se putea reține crearea unei situații discriminatorii a contestatoarei față de alți magistrați care au formulat cereri de transfer și care își desfășurau activitatea în cadrul altor instanțe.

Astfel, la data soluționării cererii de transfer a contestatoarei s-a constatat că vacantarea unui post de judecător nu era oportună, din moment ce volumul de activitate și încărcătura/judecător la această instanță se situau cu mult peste media națională.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că de la Judecătoria Pitești au solicitat transferul trei judecători, respectiv contestatoarea A., domnul B. și doamna C. În ședința secției pentru judecători din data de 24 mai 2016 s-a luat act de renunțarea la cererea de transfer formulată de domnul judecător B., iar celelalte două cereri de transfer formulate de contestatoare și de doamna judecător C. au fost respinse.

În ceea ce privește admiterea cererilor de transfer formulate de domnii judecători D. și E., rezultă că acești magistrați proveneau de la instanțe care funcționau cu schema completă de judecători sau care au înregistrat un volum de activitate sub media națională.

Un alt criteriu menționat în art. 3 din Regulament vizează vechimea efectivă în funcția de judecător, deci nu și cea de auditor de justiție.

Înalta Curte reține din actele dosarului că din vechimea în magistratură a contestatoarei de 4 ani și 3 luni, aceasta a fost auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii în perioada 2011-2013.

Referitor la criteriul privind vechimea la instanța de la care se solicită transferul, Înalta curte constată că la data la care s-a decis respingerea cererii sale de transfer, contestatoarea avea o vechime de doar 1 an și 3 luni la Judecătoria Pitești, aspect care rezultă și din traseul profesional al contestatoarei. care a fost numită judecător la Judecătoria Pitești la data de 26.01.2015.

De asemenea, contestatoarea a susținut că intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele personale ale cererii sale de transfer, prin prisma criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament.

Cu privire la datele personale ale magistraților care formulează cereri de transfer, dreptul la viață intimă, familială și privată, astfel cum este reglementat în art. 26 din Constituția republicată și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezintă o latură activă, constând în obligația autorităților statului de a face posibilă exercitarea efectivă a acestuia și o latură pasivă, pusă în evidență prin obligația ce incumbă autorităților, dar și tuturor celorlalte subiecte de drept, de a respecta dreptul în discuție, abținându-se de la orice acțiune care ar fi de natură să aducă atingere acestuia.

În cazul contestatoarei, Înalta Curte constată că intimatul a analizat toate aspectele invocate în susținerea motivelor de natură personală și familială, prin comparație și cu ceilalți solicitanți de transfer la Judecătoria sectorului 2 datele sale personale au fost consemnate în tabelul privind .Situația judecătorilor care au solicitat transferul la instanțele din raza teritorială a Curții de Apel București" atașată întâmpinării CSM .

În mod corect a reținut Plenul CSM că în ceea ce privește naveta pe care trebuie să o efectueze contestatoarea, doamna judecător A. a optat pentru instanțele la care a fost repartizată, sens în care și-a asumat faptul că își va desfășura activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu.

De asemenea, starea de sănătate și tratamentul pe care îl urmează nepotul său au fost apreciate în contextul în care interesul public, și anume desfășurarea în condiții optime a activității Judecătoriei Pitești, trebuia să primeze.

Înalta Curte reține că pentru realizarea unei departajări obiective între magistrații care au formulat cereri de transfer la Judecătoria Sectorului 2 din București, s-au avut în vedere atât datele privind volumul de activitate al instanțelor implicate, dificultățile de ocupare a posturilor la acestea, experiența profesională, continuitatea și stabilitatea magistraților la instanțele de la care au solicitat transferul, cât și motivele de ordin personal referitoare la distanța dintre domiciliul și sediul instanței la care funcționau petenții, în contextul examinării concrete a situației familiale a acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv și criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele obiective anterior menționate și, au reținut, în mod judicios că motivele personale, prin ele însele, nu au putut conduce implicit la admiterea cererii sale de transfer, cu ignorarea celorlalte criterii regulamentare sau a situației celorlalți magistrați ce au formulat cereri de transfer pentru aceleași instanțe din București.

În acest context, se mai reține și că motivele personale invocate de contestatoare nu reprezintă situații excepționale, apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat (în acest sens a se vedea decizia nr. 2070/22.06.2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr. x).

Astfel, pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat, s-a apreciat în mod judicios, că desfășurarea în condiții optime a activității Judecătoriei Pitești ar avea de suferit în situația în care s-ar fi admis cererea de transfer a contestatoarei.

Pe de altă parte, contrar susținerilor contestatoarei privind obligativitatea admiterii cererii atunci când există avize consultative favorabile ale instanțelor judecătorești, Înalta curte apreciază că revine secției pentru judecători și Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să decidă asupra oportunității unei asemenea măsuri, raportat la politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de regulament.

Prin urmare, în cauza de față nu se poate reține că Hotărârea nr. 937/23.08.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 484/24.05.2016 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost adoptate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât flecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la care a făcut trimitere și contestatoarea, a statuat că autoritățile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens. a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968. 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004. pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10. Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42. Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 937 din 23 august 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 937 din 23 august 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.