ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A., deținut în Penitenciarul Rahova, a formulat plângere prin care a arătat că se constituie parte vătămată, în baza art. 1 și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, prin decizia penală nr. 1173 din 20 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I penală s-a respins ca nefondată contestația formulată împotiva sentinței nr. 2808 din 2 noiembrie 2017 a Judecătoriei sector 5, secția penală, cu încălcarea legii, a Constituției și a art. 1,3, 6, 7, 10, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și cu rea credință, întrucât a depășit cu 3 ani fracția pentru liberare condiționată.

Totodată, a arătat că se constituie parte civilă, solicitând daune morale și materiale în cuantum de 400.000 euro și dobândă de 20%.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii cu cererea de față, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte constată că petentul este nemulțumit de soluția pronunțată în dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I penală prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotiva sentinței nr. 2808 din 2 noiembrie 2017 a Judecătoriei sector 5, secția penală, având ca obiect cererea acestuia de liberare condiționată.

Potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Totodată, conform dispozițiilor art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel, cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în C. proc. civ., conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege, precum și orice alte cereri prevăzute expres de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea petentului prin care contestă soluțuia asupra cererii sale de liberare condiționată, nu poate forma obiectul analizei acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curtea va respinge cererea formulată de petent, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2018.