ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 iulie 2019, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 22 martie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin decizia contestată, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 432 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Deciziei penale nr. 843/29.11.2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, reținându-se, în esență, că motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație în anulare reglementate limitativ de art. 426 alin. (1) C. proc. pen.

Ca temei de drept, contestatorul a invocat cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. d) și f) din C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea căii de atac exercitate de contestatorul A.:

Examinând calea de atac cu care a fost investită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată că a fost exercitată o cale de atac extraordinară, cea a contestației în anulare, iar decizia pronunțată, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare, a fost apelată în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

În cauză, contestatorul a exercitat apel împotriva unei decizii, hotărâre cu caracter definitiv, nesusceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac ordinară.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele arătate, constatând că în cauză, s-a formulat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 22 martie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 22 martie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV