ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2138/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06 decembrie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 3408 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul susținând că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea următoarelor dispoziții legale:

- art. 153 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea nu a fost prezentă la judecată;

- art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât cererea de reexaminare împotriva încheierii din 20.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost corect motivată în fapt și în drept și se impunea să fie admisă, iar nu respinsă, cum nelegal a dispus instanța. Susținerea că reducerea la nicio sumă înseamnă "scutire" este corectă, numai că petenta A. S.R.L. nu a solicitat să nu plătească nicio sumă, ci a solicitat reducerea de taxă de la 100 RON la 0 (zero) RON, conform art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2017, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac declarate în cauză, ca nefondată.

Prin Rezoluția din data de 12.12.2017, Înalta Curte a fixat termenul pentru judecata contestației în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. la data de 14.03.2018, dispunând citarea contestatoarei cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă soluționării căii extraordinare de atac, potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Măsurile dispuse de instanță au fost comunicate contestatoarei la data de 18.12.2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

La data de 17.01.2018, contestatoarea a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, formulată în temeiul art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând reducerea taxei de timbru de la 100 de RON, la 0 (zero) RON.

Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2018, Înalta Curte a respins cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, sub forma de scutire de la plata acestei taxe, formulată de contestatoarea A. S.R.L.

Împotriva încheierii din 31 ianuarie 2018, contestatoarea A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, în temeiul art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, înregistrată la data de 09.03.2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017/a1.

Prin încheierea nr. 1158 din 16 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de societatea A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 31 ianuarie 2018.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate cerința satisfacerii timbrajului aferent căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada achitării de către contestatoare a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 de RON.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Prin adresa comunicată contestatoarei la data de 18.12.2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă contestației în anulare formulată împotriva încheierii nr. 3408 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, obligație pe care contestatoarea nu a îndeplinit-o.

Înalta Curte reține că în cauză s-a formulat, de către contestatoarea A. S.R.L., o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 31.01.2018. Totodată, cererea de reexaminare formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă, la rândul său, prin încheierea nr. 1158 din data de 16.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, măsura fiind comunicată contestatoarei la data de 12.04.2018, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, cererea contestatoarei de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru a fost respinsă, iar soluția de respingere a fost menținută în urma exercitării căii de atac a reexaminării, astfel încât obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON a fost definitiv stabilită în sarcina contestatoarei.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată contestației în anulare, iar contestatoarea nu și-a îndeplinit această obligație nici ulterior, deși a fost citată cu această mențiune, devin aplicabile dispozițiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 3408 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.