ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă cererea autorităților judiciare germane de punere în executare a mandatului european de executare emis la data de 12.06.2019, de către Judecătoria Berlin - Republica Federală Germania, privind pe persoana solicitată A.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1012 RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în același dosar, a fost respinsă cererea de înlăturare a omisiunii vădite, formulată cu privire la minuta și dispozitivul Sentinței penale nr. 196/F/20.09.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, de petenta B.

Pentru a pronunța această din urmă soluție, instanța a reținut următoarele:

La data de 24.10.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost înregistrată cererea de înlăturare a omisiunii vădite strecurate în Sentința penală nr. 196/F/20.09.2019, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2019, cerere formulată de petenta B., în sensul acordării onorariului conform delegației emise de Baroul București.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, în cauză, a asigurat asistența juridică a persoanei solicitate A., atât în faza de urmărire penală, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și la primul termen de judecată, după sesizarea instanței.

De asemenea, a arătat că, la următorul termen de judecată, a fost substituită de un alt avocat din oficiu, care, însă, a fost îndrumat spre altă sală de ședință.

Examinând cererea formulată de petenta B., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel București a apreciat că nu se impune admiterea acesteia, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Instanța a constatat că petenta a asigurat, în calitate de avocat din oficiu, asistența juridică a persoanei solicitate în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare în fața procurorului, dar și la primul termen de judecată, stabilit pentru data de 03.09.2019.

De asemenea, a reținut că, fiind prezentă la termenul din data de 03.09.2019, petenta a luat cunoștință de următorul termen de judecată, respectiv 20.09.2019, ora 12

00

, sala P80, însă, pentru acest termen, la care cauza a și fost soluționată, petenta nu a fost prezentă și nici nu a comunicat instanței intenția de a-și asigura substituirea.

A fost avut în vedere și faptul că, anterior celui de-al doilea termen de judecată, din rațiuni de ordin organizatoric, respectiv determinat de desfășurarea în sala de ședință P80 (stabilită pentru soluționarea prezentului dosar), la același termen, și a unui alt dosar a cărui instrumentare impunea depășirea orelor 12

00

fixate în această cauză, a fost schimbată sala de ședință.

În acest context, pentru comunicarea modificării survenite în mod obiectiv, grefierul de ședință ce urma să participe la soluționarea cauzei a încercat, în repetate rânduri, contactarea telefonică a doamnei avocat B., însă a constatat că telefonul domniei sale era închis, demersul rămânând fără rezultat, situație de fapt ce rezultă din referatul întocmit și depus la dosar. Totodată, grefierul de ședință s-a deplasat la sala de ședință stabilită inițial, la ora 12:00, pentru a verifica dacă s-a prezentat avocatul din oficiu, constatând lipsa acestuia.

Ca atare, în vederea asigurării asistenței juridice a persoanei solicitate, instanța a dispus emiterea unei adrese către Baroul București, în vederea desemnării unui alt avocat din oficiu și înlocuirea avocatului din oficiu desemnat inițial, cauza fiind reluată la ora 12:53.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu care avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă și efectivă în cauză, instanța a apreciat că cererea de înlăturare a omisiunii vădite în sensul solicitat este neîntemeiată, înlocuirea doamnei avocat fiind dispusă ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații.

Mai mult, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților din oficiu pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, instanța dispune plata onorariului parțial cuvenit pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării numai în cazul prevăzut de art. 91 alin. (4) C. proc. pen., când delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, aspect neregăsit în prezenta cauză.

Totodată, instanța a apreciat că nu are obligația de a dispune asupra onorariului cuvenit avocatului din oficiu pentru asistența judiciară prestată în "faza de urmărire penală" întrucât art. 5 alin. (2) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților din oficiu pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală nu este aplicabil în această cauză. S-a reținut că, pe de o parte, în cauză nu a existat o fază de urmărire penală, iar pe de altă parte, pentru asistența judiciară în cauzele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală există dispoziții speciale în art. 8 din Protocol, care fac trimitere doar la art. 5 alin. (3) și art. 6, nu și la art. 5 alin. (2).

Așa fiind, în baza art. 279 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de înlăturare a omisiunii vădite, formulată de petenta B. cu privire la minuta și dispozitivul Sentinței penale nr. 196/F/20.09.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație contestatoarea B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 5 noiembrie 2019, sub numărul x/2/2019, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 9 ianuarie 2020, termen la care au avut loc dezbaterile.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că în mod greșit nu i s-a acordat, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, onorariul cuvenit pentru asistența juridică din oficiu, în condițiile în care a asistat persoana solicitată A., atât la primul termen de judecată de la instanța de fond, cât și în fața organelor de urmărire penală. Totodată, a precizat că, la cel de al doilea termen acordat în cauză (la care au avut loc dezbaterile), a fost în imposibilitate de prezentare, iar avocatul care ar fi urmat să o substituie nu a formulat concluzii datorită împrejurării că sala în care ar fi trebuit să se desfășoare ședința de judecată a fost schimbată, astfel că acesta nu a ajuns în fața instanței la momentul strigării cauzei.

Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației, invocată de reprezentantul Ministerului Public la prezentul termen de judecată, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, prin contestația formulată, contestatoarea B. a criticat Sentința penală nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția II-a penală, sub aspectul neacordării onorariului pentru asistența juridică din oficiu, asigurată de aceasta persoanei solicitate A. în fața Curții de Apel București și la parchet. Apreciind că neacordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu a reprezentat o omisiune din partea instanței de fond, contestatoarea a formulat o cerere în vederea înlăturării omisiunii vădite, care a fost respinsă prin încheierea Curții de Apel București, secția II-a penală din data de 29 octombrie 2019, astfel că, sub acest aspect, termenul de 5 zile, prevăzut de dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în vederea exercitării căii de atac a contestației, a început să curgă de la data pronunțării încheierii, respectiv din 29 octombrie 2019.

În raport cu considerentele expuse și față de data înregistrării prezentei contestații (30 octombrie 2019) la Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost formulată în termen.

Examinând pe fond contestația, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea B. a fost desemnată de Baroul București să asigure asistența juridică din oficiu persoanei solicitate A. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în fața instanței (astfel cum rezultă din delegația avocațială aflată la dosarul parchetului).

Din actele dosarului rezultă că aceasta a asigurat asistența juridică din oficiu persoanei solicitate, la parchet, la data de 2 septembrie 2019 și la primul termen de judecată acordat în cauză la Curtea de Apel București, la data de 3 septembrie 2019, când dosarul s-a amânat pentru data de 20 septembrie 2019, termen de care a luat cunoștință. La acest din urmă termen, însă, contestatoarea nu s-a prezentat în instanță. Deși aceasta a susținut că și-a asigurat substituirea, nu a înștiințat instanța în niciun mod despre intenția sa, iar la termenul din data de 20 septembrie 2019, când au avut loc dezbaterile, instanța a constatat că, la ora stabilită pentru strigarea cauzei, pentru persoana solicitată A. nu se prezentase niciun apărător din oficiu.

Deși, într-adevăr, sala în care urma să se desfășoare ședința de judecată la curtea de apel a fost schimbată, din motive de ordin obiectiv, grefierul de ședință a făcut demersuri în vederea încunoștințării contestatoarei, inițial prin contactarea telefonică a acesteia, care avea telefonul închis (după cum rezultă din referatul grefierului aflat la dosarul curții de apel) și, ulterior, prin deplasarea la sala de ședință stabilită inițial, la ora 12:00, când ar fi trebuit să fie strigată cauza, pentru a verifica dacă s-a prezentat avocatul din oficiu, constatându-se lipsa acestuia.

În acest context, curtea de apel a dispus emiterea unei noi adrese către Baroul București, în vederea desemnării unui alt apărător care să asigure asistența juridică din oficiu în cauză, acest din urmă avocat prezentându-se în instanță și formulând concluzii pentru persoana solicitată A.

În raport cu această situație, Înalta Curte constată că în mod corect onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost acordat celui de al doilea apărător desemnat în cauză, reținându-se că doamna avocat B. nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a se prezenta ori de câte ori se solicită de către organul judiciar, pentru a asigura o apărare concretă și efectivă.

De asemenea, se constată că în mod corect Curtea de Apel București a reținut, cu prilejul examinării cererii de înlăturare a omisiunii vădite formulate de contestatoare, că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, potrivit cărora instanța dispune plata onorariului parțial numai în cazul prevăzut de art. 91 alin. (4) C. proc. pen., când delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, situație neregăsită în prezenta cauză.

Referitor la critica formulată de contestatoare vizând neacordarea onorariului cuvenit pentru asistența judiciară prestată în "faza de urmărire penală", Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 8 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, care reglementează onorariile pentru prestarea serviciilor de asistență judiciară în cauzele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu fac trimitere la prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din același protocol, potrivit cărora instanța dispune, în cursul judecății, cu privire la onorariile cuvenite avocaților pentru asistența judiciară acordată în cursul urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea B. împotriva Sentinței penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea B. împotriva Sentinței penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN