ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1484/2019

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 mai 2007, sub nr. x/2007, reclamantul A. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.03.1997 și transcris sub nr. x/13.03.1997, în contradictoriu cu pârâții B., C., D.

În rejudecare, prin Decizia nr. 896A din 24 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2007, a fost respinsă excepția tardivității apelului formulat de apelantul-reclamant A.; a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul-reclamant A., ca rămasă fără obiect; au fost admise apelurile formulate de apelanții E. și A., a fost desființată Sentința nr. 6688 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Buftea, și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții A., B. și E.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 13 august 2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2019, recurenta E. a formulat verbal cerere de recuzare împotriva completului de judecată.

Prin Încheierea din data de 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost înaintat dosarul completului următor pentru soluționarea cererii de recuzare.

La data de 03 iunie 2019, recurenta-pârâtă E. a formulat o cerere intitulată "apel" împotriva Încheierii din 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în motivarea cererii invocând aspecte referitoare la fondul litigiului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 iunie 2019.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 268 C. proc. civ.: (1) încheierile premergătoare vor fi date de același număr de voturi ca și hotărârile. (2) Judecătorii nu sunt legați prin aceste încheieri. (3) Ei sunt legați de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. (4) Orice dispoziție luată de instanță va fi motivată.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speță, recurenta- pârâtă a formulat calea de atac intitulată "apel" împotriva unei încheieri prin care, ca urmare a cererii de recuzare a completului de judecată, formulată verbal în ședință, instanța a înaintat dosarul completului următor care judecă în aceeași materie, pronunțând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii de atac a apelului, respectiv 06 iunie 2019, cauza (cererea de recurs) nu era încă soluționată.

Prin Decizia nr. 554/2019 din data de 26 iunie 2019, Curtea de Apel București a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov, hotărârea fiind irevocabilă.

Înalta Curte reține că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit art. 4 C. proc. civ. de la 1864, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: (1) recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile în interesul legii; (3) abrogat; (4) orice alte materii date prin lege în competența sa.

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel."

Din coroborarea dispozițiilor legale incidente, anterior menționate, și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care guvernează competența materială, se constată că Înalta Curte nu are abilitatea de a soluționa cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie atribuite în competență prin lege, astfel cum stipulează art. 4 alin. (4) C. proc. civ. de la 1864.

Având în vedere că încheierea atacată a fost pronunțată în recurs, rezultă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a apelului, decizia fiind irevocabilă, în înțelesul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. de la 1864, conform căruia sunt hotărâri irevocabile, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Referitor la cererea formulată de intimata-pârâtă B. prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare recurentei pentru formularea cu rea-credință a unei căi de atac inadmisibile, Înalta Curte constată că, deși calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 108

1+++

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. de la 1864, în sensul că nu s-a probat reaua-credință a recurentei în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de recurenta E. împotriva încheierii de ședință din data de 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum și cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de intimata B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de recurenta E. împotriva Încheierii de ședință din data de 17 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulate de intimata B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL