ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1499/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de4 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, reclamanta SC A. SA Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.500.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul adus reclamantei, să-și ceară scuze într-un ziar de largă răspândire din localitatea Galați pentru atingerea adusă imaginii societății, aplicarea art. 253 C. civ., obligarea pârâtelor la plata sumei de 500 de RON, reprezentând onorariu consilier expert achitat de către reclamantă, obligarea pârâtelor la plata sumei de 500 de RON, reprezentând onorariu expert achitat de către reclamantă, obligarea pârâtelor la plata sumei de 9.166 de RON, reprezentând suma pretinsă de către expert B. și obligarea pârâtelor la plata sumei de 9.230 de RON, reprezentând suma pretinsă de către expert C..

Prin Sentința civilă nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligate pârâtele să plătească acesteia suma de 500 RON, cu titlu de onorariu plătit de reclamantă expertului contabil D. în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Galați.

Prin Decizia nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA Galați, secția I civilă, împotriva Sentinței nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane (art. 1349 și urm. C. civ.), este necesar a fi îndeplinite mai multe cerințe, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între acestea și existența vinovăției celui care a săvârșit fapte și a determinat producerea prejudiciului.

Apelanta-reclamantă, a arătat instanța de apel, a susținut că fapta ilicită a intimatelor a constat în aceea că au promovat împotriva ei, pe rolul instanțelor judecătorești, dosarul nr. x/2013, prin care se solicita deschiderea procedurii insolvenței apelantei.

Conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare la data formulării cererii de către pârâte: "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă", ceea ce reprezintă o manifestare a liberului acces la justiție, drept consacrat de art. 21 din Constituția României.

Așa cum a arătat și tribunalul, simplul fapt al perimării cauzei în cadrul căreia s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței apelantei nu duce prin el însuși la concluzia formulării cererii inițiale cu rea-credință, fiind necesar a se analiza în concret finalitatea urmărită de către creditoare.

La momentul sesizării instanței în cadrul dosarului nr. x/2013, actul administrativ-fiscal din 1 februarie 2013, emis de intimata AJFP Galați, prin care se constata creanța în sumă de 2.330.801 RON, nu fusese anulat, desființarea acestuia producându-se ulterior, prin Sentința civilă nr. 1386 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Așa fiind, curtea de apel a considerat că fapta pârâtelor de a formula cereri de chemare în judecată și de a promova căi de atac împotriva reclamantei nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, cu consecința imposibilității instituirii răspunderii civile delictuale în sarcina intimatelor-pârâte.

Față de toate aceste aspecte, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii apelului ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SA Galați, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei instanței de apel, ca fiind netemeinică și nelegală, și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat anularea deciziei curții de apel și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a fi obligate, în solidar, pârâtele la plata sumei de 2.500.000 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat reclamantei prin promovarea unor cereri pe rolul instanțelor judecătorești, prin care se solicita deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC A. SA Galați.

În acest fel, a arătat recurenta-reclamantă, "pârâtele, prin comportamentul lor și modul defectuos, tendențios" față de reclamantă, nu au respectat regulile de conduită pe care legea le impune și au adus atingere drepturilor și intereselor legitime ale SC A. SA.

Faptul că imaginea societății-reclamante a fost afectată și că pârâtele au căutat să distrugă SC A. SA este dovedită, în opinia recurentei-reclamante, cu faptul că, printr-un număr impresionant de hotărâri civile irevocabile pronunțate de instanțele de judecată, s-a stabilit reaua-credință a organelor fiscale care au sechestrat bunurile reclamantei, lipsind societatea de posibilitatea realizării unui profit

De asemenea, a arătat recurenta-reclamantă, tot pentru a șicana și distruge imaginea societății, pârâtele au formulat, în mod nelegal, o serie de căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile.

În concluzie, a susținut recurenta-reclamantă, pârâtele au săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție și au creat un prejudiciu societății reclamante, pe care sunt obligate să îl repare.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimați, precum și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimatele nu au înțeles să formuleze și să depună întâmpinări.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, în raport de valoarea pretențiilor deduse judecății, că recursul este declarant în termen, fiind legal timbrat, însă recurenta a indicat în mod formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., fără a dezvolta critici care să se circumscrie dispozițiilor legale menționate.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Părțile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, prin Decizia nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA Galați, secția I civilă, împotriva Sentinței nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2016, ca nefondat, instanța reținând că fapta pârâtelor de a formula cereri de chemare în judecată și de a promova căi de atac împotriva reclamantei nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, cu consecința imposibilității instituirii răspunderii civile delictuale în sarcina intimatelor-pârâte.

Raportat la susținerile din memoriul de recurs referitoare la faptul că imaginea societății-reclamante a fost afectată prin promovarea unor cereri pe rolul instanțelor judecătorești, că pârâtele nu au respectat regulile de conduită pe care legea le impune și au adus atingere drepturilor și intereselor legitime ale SC A. SA și că pârâtele au exercitat căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte constată că instanța de apel a expus expres motivele pentru care nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor, însă criticile recurentei nu vizează argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a apelului, ca nefondat, ci reprezintă o reluare a susținerilor privind fondul cauzei, incompatibilă cu structura recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ. fiind invocate doar formal, fără a fi dezvoltate critici încadrabile în aceste motive de casare.

Prin urmare, față de cele anterior constatate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SA Galați împotriva Deciziei nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL