ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1154/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. i-au chemat în judecată pe pârâții C., D., Municipiul București, prin Primarul General, și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate pentru imobilul în suprafață de 804 mp situat în București, str. x, prin faptul unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate și sub nume de proprietar de peste 30 ani, să se constate că au devenit proprietari prin accesiune imobiliară prin faptul edificării pe acest teren, în anul 1971, a unei construcții formată din 3 camere, hol, baie, cămară și să se constate succesiunea vacantă de pe urma defunctului E., cu ultimul domiciliu în București, str. x, decedat la 25.05.2004, pentru terenul în suprafață de 201 mp situat în str. x.

Prin Sentința civilă nr. 276 din 27.02.2017, Tribunalului București, secția a III-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, prin Primar General, și a admis acțiunea reclamanților constatând dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 764 mp și a construcțiilor aflate pe acest teren, situat în București, str. x, sector 1; de asemenea, a constat succesiunea vacantă a defunctului E., decedat la 25.05.2004.

Prin Decizia civilă nr. 1054 A/2017 din 20.11.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile formulate de apelanții-pârâți Municipiul București, prin Primarul General, și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, menținând dispoziția din sentință privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București.

Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2017, petenții A. și B. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1054A/20.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenții au arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este netemeinică și nelegală, având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri formulate de revizuenți, motivul de schimbare în tot a Deciziei nr. 1054/2017 fiind cel prevăzut de art. 509 alin. (1) coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 261 A din 15.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții A. și B.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenții-revizuenți au realizat o prezentare succintă a situației de fapt, susținând că Decizia nr. 261 A/15.03.2018 este vădit netemeinică și nelegală, deoarece instanța de apel, în considerente, nu a făcut nicio referire la capătul al doilea de cerere, cel privind accesiunea imobiliară. De asemenea, au apreciat că, în mod greșit, instanța a admis apelurile împotriva Sentinței civile nr. 276/2017 a Tribunalului București, fiind încălcat efectul devolutiv al apelului și principiul disponibilității.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu îndeplinește cerințele de formă, respectiv semnătura recurenților, cerință prevăzută de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității; că recursul este insuficient timbrat, recurenții-revizuenți având obligația de a achita diferența de taxă de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată; iar completul de filtru urmează a aprecia cu privire la încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile limitative ale art. 488 C. proc. civ.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru prin rezoluția din 14 martie 2019 s-a dispus comunicarea raportului părților, însă acestea nu au depus puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin actul de procedură (adresele din data de 11 aprilie 2019, aflate la dosarul de recurs) comunicat la data de 17 aprilie 2019 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurenților să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Cum însă, recurenții-revizuenți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este insuficient timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de revizuenții B. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva Deciziei nr. 261 A din data de 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - GV