ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 06 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Orașului Costești, U.A.T. Orașul Costești - prin Primar și Consiliul Local Costești, solicitând instanței ca, în baza art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții să îi comunice următoarele informații de interes public: procesele-verbale ale Comisiei pentru analiza reclamațiilor administrative pe anii 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017; câte contracte de asistență juridică s-au încheiat, cu precizarea Casei de Avocatură, a prețului stabilit pentru aceste servicii, precum și dacă au avut un mandat de reprezentare pe fiecare din ultimii 12 ani, și, Opis (lista) cu H.C.L. Costești din anii 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013. A solicitat, de asemenea, fixarea unui termen în care informațiile respective să-i fie comunicate, și obligarea pârâților să-i plătească daune morale de 100 RON.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin Sentința civilă nr. 490/2019 din 27 iunie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Costești, U.A.T. Orașul Costești - prin Primar și Consiliul Local Costești, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, prin dispozițiile legale ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în vigoare din 02.08.2018, aplicabil față de data introducerii acțiunii de față (05.05.2019), legiuitorul a stabilit o competență teritorială absolută în raport de domiciliul (în cazul de față) reclamantului, față de care s-a apreciat că excepția este întemeiată și a fost admisă, cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța competentă material și din perspectiva obiectului cererii.

2.2). La data de 19 iulie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, iar prin Sentința civilă nr. 553/2019 din 01 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată din oficiu, în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Costești, Orașul Costești - prin Primar și Consiliul Local Costești, având ca obiect comunicare informații de interes public; a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a transmis cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele motive:

În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor publice solicitate anterior prin poștă electronică.

În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001 "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice".

Tribunalul a reținut că Orașul Costești, precum și celelalte instituții pârâte, au sediul în acest oraș, iar această unitate administrativ-teritorială este în circumscripția Tribunalului Argeș, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 raportate la art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Or, fiind lege specială (Legea nr. 544/2001) în raport de dreptul comun (Legea nr. 554/2004), a reținut instanța, reclamantul avea posibilitatea de a alege instanța competentă. Pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun invocate de prima instanță în declinare, ci dispozițiile speciale privind competența alternativă reglementate în Legea nr. 544/2001. Față de această din urmă lege, a apreciat că Tribunalul Argeș era competent să soluționeze cauza și, fiind alegerea reclamantului efectuată prin cererea de chemare în judecată, această primă instanță nu își mai putea invoca necompetența teritorială deoarece nu era o competență exclusivă, ci una alternativă. Astfel că, era prohibit să invoce din oficiu ori să admită excepția necompetenței alternative invocate de pârâtă în raport și de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. care stabilește că doar competența teritorială exclusivă este de ordine publică "Necompetența este de ordine publică: 3. În cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Tribunalul a mai reținut că Legea specială nr. 544/2001, prevăzând o competență alternativă între Tribunalul Argeș și Tribunalul Galați, și fiind la latitudinea reclamantului alegerea instanței competente, devin aplicabile și dispozițiile C. proc. civ. - art. 133 pct. 2 raportate la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta, și pentru că, Tribunalul Galați nu poate judeca cererea introdusă la o altă instanță competentă, declinarea nemaifiind posibilă odată ce alegerea reclamantului s-a manifestat prin introducerea cererii de chemare în judecată. Rezultă, așadar, că cea de-a doua instanță putea să invoce propria necompetență teritorială deoarece procesul a intrat în competența definitivă a primei instanțe, prin alegerea reclamantului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâților la comunicarea către reclamant a informațiilor publice solicitate, acțiunea fiind formulată în baza art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, lege care un caracter special, în raport cu legea generală, Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.

Astfel, dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prevăd expres faptul că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Aceste norme de competență derogă de la normele generale de competență și stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorității pârâte.

Prin urmare, reclamantul A., având drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial, stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a înțeles să se adreseze tribunalului în a cărui rază teritorială își au sediul autoritățile pârâte.

În atari condiții, având în vedere dispozițiile legale ce reglementează accesul la informațiile publice, respectiv, dispozițiile Legii nr. 544/2001, Înalta Curte constată că instanța sesizată cu cererea reclamantului în mod greșit s-a declarat necompetentă, cu neobservarea dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială de soluționare a cauzei.

În condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Argeș, secția civilă.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Primarul Orașului Costești, U.A.T. Orașul Costești - prin primar și Consiliul Local Costești, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2020.

GGC - NN