ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 17.02.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. și intervenientul forțat D., solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale astfel: A., pentru decesul fiicei sale E., daune morale 1.000.000 RON și daune materiale 8.055 RON, iar B., pentru decesul fiicei sale E., daune morale 1.000.000 RON.

La data de 21.09.2015, reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat micșorarea cuantumului obiectului cererii constând în daune materiale și morale, în baza dispozițiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ., astfel: A. daune morale 441.945 RON și daune materiale în cuantum de 8.055 RON și B. daune morale 450.000 RON.

Prin aceeași cerere, reclamanții au solicitat introducerea în cauză pentru corecta stabilire a cadrului procesual a Fondului de Garantare a Asiguraților, solicitând aceasta deoarece Fondul a dobândit transmisiunea în mod legal a calității de parte în proces.

Totodată, reclamanții au solicitat scoaterea din cauză a pârâtei C. S.A. și înlocuirea acesteia cu Fondul de Garantare a Asiguraților, în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 7097 din 14 decembrie 2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu PÂRÂTUL FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR și cu intervenientul forțat D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Prin decizia civilă nr. 1112A/2016 din 15 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanții A. și B., împotriva sentinței civile nr. 7097 din data de 14.12.2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1112A/2016 din 15 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 mai 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1112A/2016 din 15 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 98 din C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, evaluarea fiind făcută de către reclamant, raportat la dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) din același cod.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, valoarea pretențiilor fiind sub valoarea legală enunțată, respectiv reclamantul A. a solicitat daune morale 441.945 RON și daune materiale în cuantum de 8.055 RON, iar reclamanata B. daune morale 450.000 RON.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1112A/2016 din 15 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2017.