ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1309/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.550 din 03 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, reținând că dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001

a fost comunicată notificatorilor B., autorul reclamantei, în prezent decedat, și C.

Prin Decizia civilă nr. 451A din 03 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția lipsei de interes a cererii, invocată din oficiu, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca lipsită de interes.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, recurenta a criticat faptul că instanța de apel a admis excepția lipsei de interes, deși ea avea un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, în sensul dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ.

Prin dispoziția nr. 3723/2005 au fost încălcate drepturile sale, în calitate de moștenitoare a notificatorului B., și a fost înlăturat însuși scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 10/2001, legiuitorul urmărind să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari.

A arătat că cererea sa de chemare în judecată este întemeiată și are ca scop comunicarea dispoziției entității deținătoare, pentru a o putea contesta în instanță, neexistând, deci, o lipsă de interes în inițierea demersului său judiciar.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 29 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 01 aprilie 2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului, reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevăd că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Or, Legea nr. 10/2001, este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidență în cauza pendinte.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia contestațiilor întemeiate pe art. 26 din Legea nr. 10/2001, este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia civilă nr. 451A din 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A., împotriva Deciziei civile nr. 451A din 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB