ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 7 decembrie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU, a solicitat obligarea pârâtului la schimbarea locului de muncă corespunzător stării actuale de sănătate a acesteia, respectiv pregătirii profesionale, prin acordarea unui loc de muncă vacant în cadrul Ambulatoriului integrat/Serviciul Citologic, respectiv un alt loc de muncă corespunzător, compatibil cu capacitatea actuală de muncă a acesteia și recomandările medicale.

Prin sentința civilă nr. 467/2018 din 26 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin cererea formulată verbal la termenul din 15 ianuarie 2019 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Alba Iulia, secția I Civilă, petenta A. a solicitat, în temeiul art. 42 alin. (1) C. proc. civ., recuzarea completului de judecată învestit cu soluționarea apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 467 din 26 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Prin încheierea civilă nr. 11 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de recuzare, reținându-se că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Împotriva încheierii civile nr. 11 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, A. a declarat recurs, nemotivat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este prematur formulat, motiv pentru care va fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă (cum este și situația de față, întrucât cauza dedusă judecății are ca obiect un conflict de muncă, iar decizia pronunțată în apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011), încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Se constată că la momentul promovării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare (31 ianuarie 2019), cauza nu era soluționată.

Prin urmare, în condițiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, recursul dedus judecății apare ca fiind prematur formulat.

Este de amintit că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii civile nr. 11 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii civile nr. 11 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca prematur formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2020.