ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 307/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 558/02.03.2015, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit x/15.08.2007, în ceea ce privește calitatea reclamantului de codebitor și a obligațiilor asumate de acesta, a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/15.08.2007 la BNP A., a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității/anularea procurilor autentificate sub nr. x/28.06.2007 la BNP B. și nr. 548/25.06.2007 la BNP A., a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 4.5 din contractul de credit în ceea ce privește modalitatea în care variază dobânda și comisioanele, cu consecința lipsirii de efecte a acesteia și a respins celelalte capete de cerere, privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor 4.1, 4.8, 7.1, 5.3, 4.10, ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția netimbrării apelului formulat de apelanta-pârâtă C. împotriva sentinței civile nr. 588/02.03.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă și, în consecință, apelul a fost anulat ca netimbrat. S-au respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei D. S.A. și excepția tardivității formulării apelului de către apelanta D. S.A., ca nefondate. Au fost respinse apelurile declarate de apelantul reclamant E. și de apelanta pârâtă D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 588/02.03.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2014, ca nefondate.

Reclamantul E. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. E. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. și D. S.A.

PENTRU SUCURSALA TOMIS CONSTANTA, dar și împotriva deciziei civile nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 februarie 2016. Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică. Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc. Potrivit art. 483 alin. (2) penultima teză C. proc.

civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON. Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretențiilor contestate în prezentul litigiu nu depășește pragul de 1.000.000 RON, în condițiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. HL 14394 din 15.08.2007, a cărui nulitate se solicită, este de 146.285 CHF, fiind astfel vorba de o acțiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Așa fiind, se apreciază că decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârea pronunțată potrivit art. 444 C. proc. civ. (în cauză decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța) este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea dispozitivului (în speță decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța).

Prin urmare, față de prevederile art. 446 Cod procedură, decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța este o hotărâre definitivă, astfel că nici aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E. împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017.