ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 267/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin președinte B., împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii, A., prin președinte B., a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care și-a întemeiat recursul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 octombrie 2019, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin președinte B., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării recursului, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac.

Reglementată ca excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește și absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiției.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin încheierea din 6 noiembrie 2018, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

După suspendarea judecății, dispusă prin încheierea anterior evocată, autoarea recursului nu a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a mai stăruit în soluționarea recursului, deși justifica un interes în continuarea judecății acestei căi extraordinare de atac.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-reclamante începând cu 6 noiembrie 2018 și până la 4 februarie 2020, când a fost luată în examinare excepția perimării recursului, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-reclamante mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249-250 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1)-(2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin președinte B., împotriva deciziei nr. 79/R din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.