ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2020

HOTĂRÂRE

31.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 26 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu ca pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, să fie obligați pârâții la plata diferențelor salariale rezultate între indemnizația stabilită prin acordarea sporului de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției) și indemnizația efectiv încasată, calculate începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii, și pe viitor, până la încetarea raportului de serviciu al reclamanților, actualizate cu indicele de inflație, la plata dobânzii legale aferente de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plații efective, precum și obligarea demarării procedurilor corespunzătoare punerii în plată a acestor drepturi salariale recunoscute prin hotărârea ce se va pronunța.

Prin sentința civilă nr. 864 din data de 21 mai 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

A admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.

Au fost obligați pârâții la calcularea și plata în favoarea reclamanților a diferențelor salariale rezultate între indemnizația stabilită prin acordarea sporului de fidelitate (sporul pentru vechimea în specialitatea funcției) și cea efectiv încasată, începând cu data de 21 februarie 2016 și până la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților, care se vor actualiza cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, MINISTERUL JUSTIȚIEI având obligația de a efectua procedurile corespunzătoare (alocarea fondurilor) punerii în plată a acestor drepturi salariale.

II. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelurilor, casarea sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 10 iulie 2019, la aceeași dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 22 A II.

Prin încheierea din data de 22 octombrie 2019, completul LM 22 A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența funcțională de soluționare a apelurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 864 din data de 21 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamanții A. și B., în favoarea în completelor specializate, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acțiunea are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui competență de soluționare în primă instanță este reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, urmând a fi soluționat de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, prin această hotărâre fiind atribuită competența funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, executorie, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Instanța a considerat lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar-, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

A apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, a considerat că doar Colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor, iar nu președintele instanței.

S-a apreciat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, a constatat că acestea sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

În opinia instanței, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din data de 22 august 2019, completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În concluzie, Curtea a apreciat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că a admis-o și a declinat competența soluționării apelului în favoarea completelor specializate ale secției I Civile rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019 și nr. 9/2019.

III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluționare completului 9 A civ din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, primind termen de judecată la data de 16 decembrie 2019.

Prin încheierea pronunțată la data de 16 decembrie 2019, în același dosar, completul 9 A civ din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și, la rândul său, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.

A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că apelul declarat de pârâtă a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 10 iulie 2019, fiind repartizat aleatoriu completului LM 22 A II, complet specializat în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești.

S-a reținut că sentința nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, este executorie, în speță punându-se problema efectelor acestei sentințe.

În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate în prezenta cauză, Curtea a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.

Ca atare, a apreciat că efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din data de 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din data de 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

Având în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 10 iulie 2019, moment care se situează înainte de data pronunțării sentinței nr. 554 din data de 21 august 2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, Curtea a considerat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 9 A civ.

A stabilit că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia, momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din fața instanței de apel, la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența, întrucât acest text reglementează, în mod imperativ, cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice și să stabilească competența, în condițiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă inițiativă de stabilire a completului sau secției specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanței.

În ceea ce privește celelalte considerente aduse în sprijinul declinării competenței materiale procesuale de soluționare a cauzei de către completul LM 22 A II, Curtea a apreciat că ele reprezintă, în realitate, nemulțumiri referitoare la modul de repartizare a cauzelor, potrivit unor norme care reglementează măsuri de administrare judiciară, care nu pot justifica declinarea competenței în favoarea unui alt complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.

IV. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanții A. și B., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI la plata diferențelor salariale rezultate între indemnizația stabilită prin acordarea sporului de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției) și indemnizația efectiv încasată, calculate începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii, și pe viitor, până la încetarea raportului de serviciu al reclamanților, actualizate cu indicele de inflație, la plata dobânzii legale aferente de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plații efective, precum și obligarea demarării procedurilor corespunzătoare punerii în plată a acestor drepturi salariale recunoscute prin hotărârea ce se va pronunța.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.