ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 228/2020

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă, reclamanta A. - în insolvență prin B. a chemat în judecată Primăria Municipiului Arad și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, solicitând: să se constate nulitatea absolută parțială a înscrierilor din CF. x (provenit din conversia CF. vechi 65339Arad) Arad nr. top. x în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcție Casa de Cultură a Sindicatelor Arad; să se constate că are calitatea de proprietar al imobilului reprezentând construcție Casa de Cultură a Sindicatelor Arad înscris în CF. x Arad nr. top. x; să se constate că are dreptul de folosință gratuită asupra imobilului reprezentând teren în suprafață de 4140 mp înscris în CF. x Arad nr. top. x pe toată durata existenței construcției; obligarea O.C.P.I. Arad la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară nr. x Arad nr. top. x, respectiv radierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcție Casa de Cultură a Sindicatelor și înscrierea în C.F. x Arad nr. top. x a dreptului său de proprietate asupra construcției Casa de Cultură a Sindicatelor și a dreptului de folosință gratuită asupra imobilului reprezentând teren în suprafață de 4140 mp pe toată durata existenței construcției Casa de Cultură a Sindicatelor.

Tribunalul Arad, secția I civilă prin sentința civilă nr. 105 din 4.07.2017 a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității acțiunii; a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad și în consecință, a respins acțiunea reclamantei exercitată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins cererea de chemare în judecată a Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România și a CNSLR Frăția, fără cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanta A. - persoană juridică în insolvență, prin administrator judiciar B. și administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 105 din 4.07.2017 pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin decizia civilă nr. 181 din 8 noiembrie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A., prin administrator judiciar B. și administrator special C. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea motivelor invocate, după o prezentare detaliată a situației de fapt și a parcursului judiciar al cauzei, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având în vedere că procedând la sintetizarea cererii de apel, instanța de apel a apreciat în mod greșit că reclamanta a criticat corecta înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei și motivând pe marginea acestor critici.

Recurenta-reclamantă consideră că instanța de apel nu a înțeles obiectul acestei cauze, obiect complex și detaliat atât în acțiunea pe fond cât și în apel, precizând că acțiunea sa este o acțiune în realizarea dreptului său de proprietate și în anularea parțială a unor înscrieri în cartea funciară ca efect al nulității parțiale a unor cate pe baza cărora a fost în mod nelegal înscris în cartea funciară un drept de proprietate ce nu aparține celui în beneficiul căruia s-a făcut înscrierea.

Remarcă recurenta-reclamantă faptul că, din întreg conținutul de 37 pagini al hotărârii, deliberarea, modul de analiză juridică, motivarea instanței de apel și soluția acesteia cuprinsă în 3 pagini, are aparența unui act expeditiv, instanța de apel neaplecându-se obiectiv asupra elementelor de fapt și drept indicate în dovada temeiniciei acțiunii și pretențiilor sale. Instanța de apel nu a procedat la analizarea/reanalizarea probatoriului administrat, argumentând în mod eronat că, atâta timp cât capătul 1 de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a înscrierilor din Cartea Funciară privind imobilul - construcția Casa de Cultură a Sindicatelor a fost respins, restul capetelor din cererea introductivă au caracter subsidiar.

Un alt aspect din sfera prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susține recurenta - reclamantă, este greșita analiză a petitului acțiunii sale, structurat pe 4 cereri distincte, toate cu caracter principal și toate întemeiate distinct. Lămurirea și admiterea fiecărui capăt din petit conduce la admiterea în integralitate a acțiunii cu efectul solicitat pentru fiecare capăt de cerere, așa cum ele au fost formulate. Instanța de apel schimbă în totalitate acțiunea sa, stabilind și calificând un capăt de cerere din petitul acțiunii sale ca fiind principal, iar pe restul considerându-le subsidiare.

Prin urmare, considerentele instanței de apel pentru care a omis a analiza și a se pronunța pe celelalte capete de cerere principale echivalează cu faptul nemotivării hotărârii; or, nemotivarea hotărârii este unul din motivele de drept pentru care se impune casarea hotărârii, acest motiv găsindu-și temeiul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, instanța de apel a considerat, în mod greșit, că acțiunea formulată este o acțiune în rectificare carte funciară. În procedura de regularizare, la solicitarea instanței, a arătat că acțiunea formulată nu este o acțiune în constatare, ci o acțiune în realizare drept.

Capătul de cerere privitor la obligarea O.C.P.I. Arad la efectuarea cuvenitelor mențiuni în C.F. este singurul capăt de cerere care are un caracter subsidiar, fiind subsumat capetelor de cerere care vizau, pe de-o parte, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului - construcție, iar, pe de altă parte, recunoașterea dreptului de folosință gratuită asupra terenului aferent construcției.

Pentru aceste motive recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Arad, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Municipiul Arad, prin primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad a invocata excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului față de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad și de a menține decizia recurată ca temeinică și legală.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a răspuns motivelor și considerentelor intimaților-pârâți arătate în scris prin întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 iunie 2019 s-a dispus, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 20 iunie 2019.

În urma comunicării raportului, recurenta-reclamantă A. prin administrator special C. și prin administrator judiciar B. a depus punct de vedere prin care a solicitat înlăturarea ca neîntemeiate a celor reținute de magistratul asistent privind pretinsa tardivitate a dezvoltării motivelor de recurs depuse la data de 23.11.2018, iar intimatul-pârât Municipiul Arad prin primar prin punctul de vedere a solicitat anularea recursului.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2019, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă reclamanta A. - prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 181 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă și s-a acordat termen la data de 30 ianuarie 2020, pentru judecata pe fond a recursului, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, criticile recurentei-reclamante se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Decizia pronunțată în apel este nelegală pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar în condițiile art. 22 alin. (6) din același cod, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.

Având în vedere limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, instanța era îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și să stabilească, după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii, ce anume solicită reclamanta în proces.

În speță, se constată că instanța de apel a apreciat că "reclamanta a formulat un petit principal prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Arad asupra imobilului construcție în litigiu în cartea funciară ca urmare a greșitei calificări a dispozițiilor Hotărârilor de Consiliu Local nr. 99/1.04.2003 și nr. 342 din 9.12.2003, reprezentând o cerere de rectificare a cărții funciare în temeiul art. 34 pct. 2 din Legea 7/1996 (aplicabil anterior intrării în vigoare a art. 908 alin. (1) pct. 2 din Noul C. civ. și corespondent cu acesta), iar ca urmare a admiterii acestui petit, a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului construcție Casa de Cultură a Sindicatelor Arad și a dreptului de folosință gratuită asupra terenului în suprafață de 4140 mp, precum și înscrierea în cartea funciară a acestor drepturi.".

Or, cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, este o acțiune în constatarea dreptului real de proprietate, prin care se solicită să se constate că are calitatea de proprietar al imobilului reprezentând construcție Casa de Cultură a Sindicatelor Arad înscris în CF. x Arad nr. top. x.

Astfel, numai după soluționarea acestui capăt de cerere instanța putea trece la analiza nulității absolute parțiale a înscrierilor din CF. x (provenit din conversia CF. vechi 65339Arad) Arad nr. top. x în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei de rândul I asupra imobilului reprezentând construcție Casa de Cultură a Sindicatelor Arad și a celorlalte capete de cerere.

Dacă susținerile reclamantei, în ceea ce privește acțiunea formulată, ar fi fost neclare și confuze, fiind de natură să nu permită determinarea clară a obiectului cererii de chemare în judecată, instanța avea îndatorirea de a cere lămuriri și precizări, pentru a stabili cadrul procesual dedus judecății, privitor la obiectul acțiunii, aspecte care ar fi permis exercitarea controlului judiciar.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, dar și de mijloacele procesuale acordate de lege, iar reclamantul este cel ce trasează inițial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părțile în proces, pretenția dedusă judecății, motivarea în fapt și în drept.

Cât privește obiectul, instanța este ținută de cererea reclamantului, neputând depăși limitele acesteia, în cazul în care formulările reclamantului sunt improprii, neputându-se determina exact obiectul, instanța este obligată, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se astfel respectarea principiului disponibilității.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte constată că instanța nu s-a preocupat de lămurirea cadrului procesual dedus judecății, în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată. O asemenea omisiune constituie o încălcare esențială a legii și duce la casarea hotărârii.

Drept consecință, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, care va rejudeca apelul ținând seama de toate celelalte critici formulate prin motivele de recurs și a căror analiză este de prisos în contextul considerentelor reținute de instanța de recurs.

Cu ocazia rejudecării, instanța urmează să analizeze cererea de apel prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, să răspundă criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, conform art. 501 alin. (3) și (4) C. proc. civ. și să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. - prin administrator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 181 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2020.