ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 727/2017

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 224 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost anulată, ca insuficient timbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 260 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G., H., COMISIA JUDEȚEANĂ NEAMȚ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, COMISIA LOCALĂ GÂRCINA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAȚIEI ȘI PĂDURILOR. Împotriva deciziei civile nr. 224 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, a declarat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 224 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în temeiul art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei încă zece exemplare ale cererii de recurs, deși prin citația comunicată acestuia la 8 decembrie 2016 i s-a pus în vedere să-și îndeplinească această obligație. Împotriva încheierii din 16 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără să fie indicate motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă COMISIA LOCALĂ GÂRCINA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR s-a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente: În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, exercitarea și efectele acestora sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

De asemenea, în procesul civil este aplicabil principiul unicității căi de atac, în conformitate cu care o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza I C. proc. civ., "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului." Așadar, sunt supuse căi de atac a recursului hotărârile definitive, stabilite potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (1) C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., "sunt hotărâri irevocabile: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar în conformitate cu dispozițiile art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs." Din analiza coroborată a dispozițiilor anterior evocate, rezultă că este interzisă declararea căi de atac a recursului împotriva unei încheieri de suspendare a judecății pronunțate tot în etapa procesuală a recursului, întrucât această din urmă încheiere se înscrie în categoria hotărârilor irevocabile. În prezenta cauză, se constată că prin încheierea din 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 224 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Astfel, Înalta Curte reține că a fost sesizată cu soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva unei hotărâri irevocabile, respectiv încheierea din 16 ianuarie 2017, a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Fiind vorba de o încheiere care a devenit irevocabilă de la data pronunțării, nu este admisibilă exercitarea recursului împotriva acesteia, întrucât s-ar aduce atingere principiului legalității căilor de atac și principiului unicității căi de atac. Având în vedere considerentele anterior menționate, precum și dispozițiile art. 299 alin. (1) teza I și art. 377 alin. (2) pct. 5 și art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția inadmisibilității invocată în prezenta cauză și va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2017.