ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1863/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1909 din 19 aprilie 2016, Judecătoria Piatra-Neamț a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. i-a obligat pe pârâți să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren de 350 mp, situată în intravilanul satului Mastacăn, comuna Borlești, județul Neamț, tarlaua 3, parcela 405/1. A stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei mai sus indicată și proprietatea pârâților dobândită prin contractul de vânzare -cumpărare din 30 august 2011, înscrisă în cartea funciară nr. x, ca fiind linia M-7-P-8-P, potrivit schiței anexă la raportul de expertiză în specialitatea topografie.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin decizia nr. 279 din 20 februarie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâți împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.

Competența soluționării recursului declarat de pârâți împotriva acestei din urmă decizii a fost declinată în favoarea înaltei Curți de către Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 1094 din 20 septembrie 2017, reținându-se în motivarea soluției incidența deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, precum și a dispozițiilor art. 97 pct. I și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul  Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 31 octombrie 2017.

Prin rezoluția din 6 noiembrie 2017, s-a fixat termen la 22 noiembrie 2017 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Bacău, cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 (pct. 31) și la dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța supremă.

Pe de o parte, decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidență cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii instanței de apel și data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial (nr. 582 din 20 iulie 2017) raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).

Astfel fiind, dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei.

În egală măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri. în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire ia deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., invocate de asemenea, în decizia de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluția curții de apel și legala învestire a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează însă., în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum în speță, acțiunea a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru aceste considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestîre a Curții de Apel Bacău, înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei nr. 279 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Neamț, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2017.