ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 575/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și A., reclamanta S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirilor stabilite prin clauza penală prevăzută în Contractul de prestări servicii imobiliare nr. 36/24.02.2015, Secțiunea 2, cap. 2, pct. 7.1, art. 5 și art. 7.

Prin hotărârea arbitrală nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și A. în dosarul nr. x/2015 s-a admis acțiunea formulată de S.C. B. S.R.L. și a fost obligată pârâta C. la plata sumei de 17.679,20 RON (4000 euro la data introducerii acțiunii).

S-a respins cererea reconvențională formulată de C. și a fost obligată la plata cheltuielilor de arbitraj în valoare de 1.635 RON către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri C. a formulat acțiune în anulare.

Prin sentința nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta C., împotriva hotărârii arbitrale nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și A. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; s-a luat act de renunțarea pârâtei la excepția insuficientei timbrări și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 RON, onorariu avocat, către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului prin audierea martorului D., pentru ca în urma audierii acestuia, instanța legal învestită să pronunțe o hotărâre temeinică și legală.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta arată, în esență, faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că i s-ar încuviințat proba testimonială cu trei martori, deși i-au fost admis numai doi, pentru ca în final să se administreze în favoarea sa numai un singur martor, profund subiectiv, respectiv mama administratorului societății pârâte E., însă singurul martor care avea cunoștință despre derularea evenimentelor fiind D..

Recurenta susține că instanța a omis să se pronunțe și asupra excepției necompetenței invocate de reclamantă, confundând contractul de prestări servicii cu contractul de vânzare autentic încheiat de reclamantă.

De asemenea, consideră că instanța nu a motivat de ce a considerat că nu se impune audierea martorului D., în condițiile în care reclamanta a invocat dispozițiile imperative ale art. 22 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și nu a motivat de ce a reținut că nu ar fi întrunite condițiile dolului.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material referitoare la dol (art. 1214 C. civ.), deși reclamanta a dezvoltat explicit, și în fața tribunalului arbitral, și în fața instanței de fond, faptul că a fost determinată prin manopere frauduloase să negocieze și să stabilească detaliile vânzării cu o persoană interpusă și nu cu realul proprietar și că administratorul societății pârâte a pus-o să semneze anumite documente, pe care i le-a prezentat drept acte de vizionare ale apartamentului, ulterior dovedindu-se că reprezentau un veritabil contract de prestări servicii.

Intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, invocând, în prealabil, excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității recursului în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., pentru nerespectarea dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. (cererea de recurs nu cuprinde adresa recurentei), precum și respingerea recursului în procedura de filtru ca vădit nefondat, iar pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON, conform chitanței de la dosar.

Recurenta -reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o sentință, cu caracter definitiv, prin care instanța respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta C., împotriva hotărârii arbitrale nr. 49 din data de 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și A. în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Art. 613 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), referitor la judecarea acțiunii în anulare, prevedea următoarele:

"(1) Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță.

(2) Întâmpinarea este obligatorie. Dispozițiile art. 205-208 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și:

a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) și e), va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puțin una dintre părți solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunța în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunța în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părțile au convenit expres ca litigiul să fie soluționat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluționa cauza în echitate.

(4) "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului."

Prin urmare, numai o hotărâre prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare era susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În speță, prin sentința pronunțată curtea de apel a respins acțiunea în anulare ca neîntemeiată și, în consecință hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărâri cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Mențiunea "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" din sentința recurată nu poate deschide calea unui recurs care nu a fost statuat de legiuitor.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta C. împotriva sentinței nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, motiv pentru care, în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă, urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziții și a obliga pe recurenta - reclamantă C. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C. împotriva sentinței nr. 41 din 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurenta - reclamantă C. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.