ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Încheierii nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cerere formulată de revizuentul A.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, pe de o parte, că hotărârea ce se solicită a fi revizuită (respectiv o sentință prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluționată o plângere împotriva unei soluții de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. proc. pen.) nu face parte din categoria celor la care se referă art. 452 alin. (1) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că revizuentul petent nu a indicat niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., sancțiunea neîntrunirii acestei cerințe fiind respingerea cererii ca inadmisibilă conform art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, la data de 18 februarie 2020, a formulat apel revizuentul petent A., atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al altor persoane, fără, însă, a atașa la dosar procurile la care a făcut trimitere, învederând, în esență, că, prin înscrisurile depuse în mai multe dosare aflate pe rolul parchetelor și instanțelor din județul Suceava, Primăria Broșteni, Ministerul Economiei și numiții B. și C. au indus în eroare organele judiciare care au aplicat greșit legea în respectivele cauze, cu consecința pronunțării unor hotărâri judecătorești nelegale prin care s-a atribuit celui din urmă, dar și unor persoane fizice și juridice apropiate acestuia, mai multe bunuri imobile din domeniul public al orașului Broșteni, printre care și blocul O5, pe ai cărui locatari îi reprezintă. În plus, a arătat că organele judiciare tergiversează în mod nejustificat soluționarea sesizărilor sale, în scopul favorizării numitului C. și al nesocotirii dreptului la apărare al petentului.

Prin memoriile transmise ulterior la dosar, revizuentul petent A. a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată, desființarea ordonanțelor emise în Dosarele nr. x/2016, nr. y/2013, nr. z/2018 și nr. xx/P/2018 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, constatarea nulității absolute a mai multor contracte și antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu societățile aparținând familiei C., casarea mai multor soluții pronunțate de instanțele de judecată, precum și demararea procedurilor de radiere a dreptului de proprietate asupra unor active înregistrate în Cartea Funciară a O.C.P.I. - B.C.P.I. - Vatra Dornei, ale căror numere de carte funciară le-a indicat expres, și a celor de intrare în legalitate a sa cu referire la apartamentul în care domiciliază și la terenul de 34 mp de care a fost deposedat, prin repunerea sa în posesie și menținerea/reînnoirea contractului de închiriere vizând acest ultim imobil.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 26 martie 2020.

Prin Rezoluția din 16 martie 2020, ora 10:00, a președintelui completului de judecată, ca urmare a ordinului nr. 71 din 3 martie 2020, ora 14:00, forma consolidată la 13 martie 2020, și a Ordinului nr. 91 din 12 martie 2013, ora 15:50, ale președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere răspândirea infecțiilor respiratorii cauzate de COVID-19 și de gripa sezonieră, precum și creșterea riscului de transmitere directă a acestora pe teritoriul României, s-a dispus preschimbarea termenului acordat la 26 martie 2020 pentru data de 18 iunie 2020, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului formulat în cauză.

Examinând apelul declarat de revizuentul petent A., prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a excepției invocată de parchet, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, se constată că petentul A. a sesizat instanța cu o cerere de revizuire formulată împotriva Încheierii penale nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză în raport cu obiectul cererii introductive sunt cele ale art. 452 - art. 464 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a revizuirii.

Analizând normele cuprinse în Secțiunea 3 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că hotărârile penale definitive pot fi revizuite în cazurile menționate la art. 453 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 459 alin. (7) C. proc. pen. stabilesc că sentința prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Verificând, din această perspectivă, Încheierea penală nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, se observă că aceasta a avut ca obiect o altă cerere de revizuire formulată de A. cu referire la trei încheieri definitive, respectiv:

- Încheierea nr. 73 din 26 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 (contestația formulată împotriva acesteia fiind soluționată prin încheierea nr. 942 din 10 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală);

- Încheierea din 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosar nr. x/2018 (cu privire la care petentul a exercitat mai multe căi de atac ce au fost respinse);

- Încheierea din 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018 (contestația împotriva acesteia fiind soluționată prin Încheierea nr. 954 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018).

Astfel, se observă că toate cele trei dosare mai sus menționate au avut ca obiect plângeri formulate de petent, în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva soluțiilor de clasare dispuse de procuror în mai multe cauze, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierile pronunțate asupra acestora de judecătorul de cameră preliminară sunt definitive.

În consecință, potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen., și sentința atacată în cauză, pronunțată în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire, este definitivă.

În aceste condiții, raportat la prevederile legale anterior menționate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (sentință pronunțată într-o cerere de revizuire ce a vizat o încheiere definitivă dată într-o altă astfel de cerere formulată împotriva a trei încheieri definitive date în procedura reglementată de art. 340 și urm. C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a revizuirii, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, și, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul revizuent petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.

GGC - LM