ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la data de 20 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 705 RON reprezentând cost medicamente, materiale sanitare, 150.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a fracturării brațului stâng în urma accidentului de circulație, braț care nu mai este funcțional. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei și la plata unei indemnizații lunare întrucât și-a pierdut capacitatea de muncă și nu mai poate efectua operații care necesită două mâini.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 C. civ.

Judecătoria Focșani, prin Sentința civilă nr. 66 din 15 ianuarie 2015, a declinat competența soluționării dosarului în favoarea Tribunalului Vrancea, reținând că în cauză valoarea pretențiilor enunțate depășește limita valorii până la care este competentă.

Prin Sentința civilă nr. 4 din 3 februarie 2016 Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată.

Totodată, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. și a fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților pentru SC B. SA în insolvență, să plătească reclamantei suma de 705 RON cu titlu de daune materiale și suma de 35.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei pentru sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată de la data sesizării instanței - 23 iunie 2014 și până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâții B. SA prin lichidator judiciar și Fondul de Garantare al Asiguraților.

Prin Decizia civilă nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, au fost admise apelurile declarate de către pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților și B. SA București prin lichidator judiciar provizoriu C..

Totodată, a fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 4 din 3 februarie 2016 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA prin lichidator judiciar provizoriu C. și, în consecință, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 705 RON cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 10.000 euro (în loc de 35.000 euro) sau echivalentul în RON al acesteia, la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale și suma de 1.213 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei, pentru sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale, dobânda legală, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, respectiv dispozițiile privind respingerea excepției netimbrării și respingerea celorlalte pretenții ale reclamantei.

De asemenea, au fost înlăturate din cuprinsul sentinței atacate dispozițiile contrare acestei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 4 din 3 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă.

La data de 3 noiembrie 2016 recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 299 C. proc. civ. și Ordinul CSA nr. 14/2015.

În cuprinsul acestuia, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare a solicitat ca Înalta Curte de Casație și Justiție să mențină Sentința civilă nr. 4/2016 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, ca fiind legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că ar exista un raport obligațional în ipoteza în care reclamanta depunea o cerere la Fondul de Garantare a Asiguraților și acesta refuza să o rezolve. În plus, a susținut că pentru a proceda în acest sens ar fi trebuit să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă, lucru care nu se întâmplă în speță întrucât nu a fost pronunțată nicio decizie definitivă prin care să facă dovada creanței.

Totodată, recurenta a mai arătat că instanța de apel a apreciat eronat că Fondul de Garantare a Asiguraților nu ar fi succesoarea în drepturi și obligații a SC B. SA.

De asemenea, s-a contestat și interpretarea instanței de apel cu privire la evaluarea suferinței fizice și psihice a sa, precum și aprecierile legate de penalități.

La data de 26 ianuarie 2017, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare și recurs incident.

S-a solicitat respingerea recursului reclamantei ca fiind inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) raportat la art. 488 C. proc. civ. și cuantumul pretențiilor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește recursul incident, s-a solicitat admiterea acestuia în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., iar conform art. 496 alin. (2) același cod a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate. Recursul incident a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susținut că instanțele trebuiau să constate că finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acțiunii ce constituie obiectul litigiului, respectiv obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata unor sume de bani, dar datorate de B. SA, în faliment, corespunde dispozițiilor Capitolului III din Legea nr. 213/2015, art. 11 și următoarele, act normativ special și a cărui incidență în cauză trebuia a fi analizată prioritar de către instanță, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

S-a mai arătat că, deși reclamanta are o sentință definitivă și executorie, aceasta nu poate fi pusă în executare întrucât orice cerere de executare silită împotriva unei societăți declarate în faliment se suspendă de drept în temeiul art. 75 și art. 262 din Legea nr. 85/2014.

În plus, raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, s-a susținut că reclamanta este decăzută din dreptul de a fi despăgubită de la Fondul de Garantare a Asiguraților, cererea de plată fiind, în opinia sa, făcută cu mult peste împlinirea celor 90 de zile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, sentința de deschidere a procedurii falimentului devenind definitivă la 28 aprilie 2016, iar cele 90 de zile s-au împlinit la 28 iulie 2017.

La data de 17 ianuarie 2017, D. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei A., solicitând admiterea acestuia și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, ca fiind temeinică și legală.

La data de 23 februarie 2017 recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând respingerea apărărilor formulate de această parte.

Totodată, s-a susținut că temeiul de drept al motivelor invocate în susținerea recursului său este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La data de 28 februarie 2016, intimata-pârâtă B. SA București prin lichidator Judiciar provizoriu C. a formulat concluzii scrise prin care a învederat că recursul reclamantei nu este admisibil, întrucât vizează numai aspecte de fond, analizate deja de către prima instanță și cea de apel.

Cu privire la recursul incident, s-a susținut că acesta este admisibil, sens în care a solicitat instanței să dispună suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 414 alin. (1) C. proc. civ., printr-o încheiere definitivă, suspendare care operează față de toate părțile, având în vedere incidența prevederilor art. 262 alin. (4) și art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, precum și solicitarea de suspendare a judecării cauzei făcută de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, atât în primă instanță, cât și în apel.

Recurenta-reclamantă A. a formulat precizări cu privire la concluziile pârâtei B., solicitând în esență respingerea apărărilor acesteia.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. i) și art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 26 aprilie 2017 s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. și a recursului incident declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă A. și intimatul-intervenient D. au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata recursurilor, conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că prin Sentința civilă nr. 9661/03.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC B. SA fiind desemnat lichidator judiciar C..

Urmare a referatului întocmit la 12 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată astăzi, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia "pentru cauzele a căror judecată se suspendă, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare."

Verificând măsura în care, în speță, mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, Înalta Curte reține că potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare (...)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile și procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, conform dispozițiilor art. 242 mai sus citat, "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acțiunea judiciară încetează.

În speță, Sentința civilă nr. 9661 din 3 decembrie 2016, prin care Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC B. SA a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor declarate împotriva acesteia, prin Decizia nr. 788A din 28 aprilie 1016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Așa fiind, instanța supremă constată că în cauză nu se impune menținerea măsurii suspendării, care, așa cum s-a arătat și în precedent, produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, când acțiunea judiciară încetează.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același articol stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependența soluției dată recursului incident de soluția dată recursului principal, precum și faptul că recursului principal promovat de reclamanta A. nu a fost soluționat pe fondul cauzei, dispunându-se măsura încetării acestuia, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a rămas fără efect.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună încetarea recursului declarat de reclamanta A., în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege și să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la momentul demarării litigiului, raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 171/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Constată că recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași decizii a rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.

GGC - GV