ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2018

Decizia nr. 406/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/231/2014, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și Societatea de asigurare - D. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre reclamante.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, la data de 25 octombrie 2012, în urma unui accident, a decedat numitul A., tatăl reclamantelor, culpa aparținând pârâtului C., iar prin prezenta acțiune solicită daune morale în cuantum de 300.000 lei, solicitare întemeiată pe prevederile art. 3 și 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 (1) Ordinul C.S.A. nr. 21/2009.

La termenul din 23 decembrie 2014 reclamantele au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 euro, câte 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamante, echivalent în lei la data plății.

Prin Sentința nr. 1008/2015, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței materiale și a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Tribunalului Vrancea cauza a fost înregistrată sub nr. x/91/2015.

Prin Sentința nr. 59/2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta SC D. SA la plata de despăgubiri morale pentru reclamante, în cuantum de câte 5.000 euro pentru fiecare sau echivalentul în lei, la data plății efective.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 89/A din 29 martie 2017, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamante și de către pârâtul C..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A. și B., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Intimații SC Asigurarea Românească - D. SA și C. au depus întâmpinare fața de recursul reclamantelor A. și B., invocând excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata SC Asigurarea Românească - D. SA a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat să se constate inadmisibilitatea recursului.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la admisibilitatea recursului, care se analizează cu prioritate, se reține incidența dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

Dispozițiile anterioare se coroborează cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016 care prevede că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului."

Valoarea pretențiilor este de 100.000 euro pentru fiecare dintre cele două reclamante, respectiv 457.020 lei pentru fiecare (100.000 euro x 4,5702 curs euro la data formulării recursului - 31 mai 2017), sub pragul valoric prevăzut de textul menționat mai sus.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, iar această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017 nu este aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere că decizia atacată cu recurs a fost pronunțată la data de 29 martie 2017, iar prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României stabilesc că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în M. Of. și au putere numai pentru viitor.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva Deciziei nr. 89A din data de 29 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva Deciziei nr. 89A din data de 29 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în Dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL