ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 303/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș, sub nr. x/2016, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună sistarea despăgubirilor periodice stabilite în sarcina sa prin Sentința nr. 2.631 din 20 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 533 din 27 septembrie 1990.

Prin Sentința civilă nr. 504 din 28 martie 2017, Judecătoria Mediaș a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței evocate, reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1.026 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a admis excepția tardivității declarării apelului și, în consecință, a respins calea ordinară de atac ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, instanță care l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a fost înregistrat la 3 ianuarie 2018 la secția a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 764 din 8 martie 2018, instanța supremă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.

La 26 aprilie 2018, dosarul a fost înregistrat sub același număr pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, până la soluționarea sesizării privind interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 27 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, sesizare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sub nr. x/2018, cu termen la 18 iunie 2018, și a dispus trimiterea cauzei la arhivă, în nelucrare.

La 27 august 2018, împotriva încheierii evocate, B. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, repunerea cauzei pe rol și judecarea acesteia cu celeritate.

În motivare, a arătat că prin hotărârea atacată s-a reținut în mod eronat că ar fi fost de acord cu suspendarea cauzei, dar și că textele de lege ce fac obiectul cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au nicio legătură cu speța, urmărindu-se, în realitate, tergiversarea soluționării cauzei.

De asemenea, recurentul a susținut că prin calea ordinară de atac exercitată nu s-a solicitat nicio sumă de bani, astfel că aceasta nu poate fi încadrată la cereri evaluabile în bani.

În drept, a invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

La 13 octombrie 2018, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Doar recurentul și-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluționat de completul de filtru.

La 12 decembrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, ale cărui concluzii au fost în sensul respingerii recursului ca rămas fără interes a recursului, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că sesizarea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sub nr. x/2018, având ca obiect interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 27 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, a fost soluționată la 18 iunie 2018.

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 19 februarie 2019, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, urmând să respingă recursul ca rămas fără interes, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Raportat la caracterul său de condiție de exercitare a oricărei acțiuni civile, inclusiv a căilor de atac, interesul rezidă în folosul practic urmărit de parte în promovarea demersului judiciar.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele caracteristici, respectiv să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Cerința interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului.

Din această perspectivă se constată că, deși în speță, la data pronunțării încheierii atacate, respectiv la 13 iunie 2018, recurentul-pârât B. justifica interes în exercitarea recursului împotriva acesteia, la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv la 27 august 2018, interesul autorului nu mai îndeplinea condiția actualității, având în vedere că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat asupra sesizării nr. 866/1/2018, până la a cărei soluționare, potrivit art. 520 alin. (4) C. proc. civ. fusese suspendată judecata recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.026 din 8 noiembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Astfel, în condițiile în care, la 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis cu privire la chestiunea de drept ce a format obiectul sesizării nr. 866/1/2018, se constată că a încetat motivul pe care s-a fondat încheierea de suspendare a judecății ce formează obiectul prezentului recurs.

În speță, întrucât recursul promovat de reclamant a rămas fără interes, demersul procesual, nemaiavând o finalitate practică din punct de vedere juridic, instanța supremă impune concluzia că autorul nu mai justifică interes în soluționarea căii extraordinare de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentului-pârât, Înalta Curte va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED