ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2059/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2059/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 207 din 19 iunie 2018 a Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.
Împotriva încheierii de suspendare, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă B. SA nu au depus întâmpinare la recurs.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 24 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.
Numai recurentul-reclamant a depus un punct de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".
De asemenea, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. prevede că "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că recursul trebuie să cuprindă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia, sub sancțiunea nulității.
Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că recurentul-reclamant A. a formulat cererea de recurs în nume propriu, însă nu a semnat-o.
Prin adresa comunicată la 1 februarie 2019, recurentului-reclamant A. i s-a pus în vedere să depună la dosar un exemplar al cererii de recurs care să poarte semnătura sa, sub sancțiunea anulării acestei cereri .
Având în vedere că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația anterior evocată, rezultă că nu este îndeplinită cerința imperativă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Încheierii din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Încheierii din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019.