ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.807/2016 din 21.04.2016 pronunțată de Judecătoria Bistrița a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâtei SC C. SA și în consecință a fost constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a contractului de credit ipotecar din 19.10.2006 încheiat între părți, în ceea ce privește clauzele de la punctele 4.1., 4.2., 4.3. și 4.6. Dispune ca pârâta să efectueze modul de calcul al dobânzii astfel cum este prevăzut de disp. art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010, respectiv ca dobânda aplicabilă creditului acordat prin contractul mai sus menționat să fie stabilită din "Marja fixă plus LIBOR", marjă care a fost stabilită în contract la punctul 4.2., la valoarea "0" puncte procentuale. A fost obligată pârâta să restituie reclamanților sumele percepute în mod nelegal și abuziv, începând din iunie 2008 până la data introducerii acțiunii și în continuare până la restituirea efectivă a acestei sume, achitate în afara formulei de calcul LIBOR + marja fixă stabilită în contractul nr. x la punctul 4.2, în cuantum de 26.061,57 CHF sau echivalentul în RON, precum și dobânda legală la aceste sume pentru aceeași perioadă. A fost obligată pârâta să convertească în RON contractul de credit ipotecar nr. x la cursul CHF/RON de la data acordării creditului, respectiv 19.10.2006, urmând ca plata acestuia să fie făcută în RON și a fost dispusă restituirea prestațiilor efectuate de reclamanți în plus, în cuantum de 47.458,53 RON. A fost obligată pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, să pună la dispoziția reclamanților un act adițional la contract, conform sentinței și un nou grafic de rambursare a creditului. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.110 RON către reclamanți.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC C. SA.

Prin Decizia civilă nr. 105/2017 din 09.02.2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă C. SA, îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1.807 din 21 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea civilă introductivă formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâtei SC C. SA. Au fost obligați intimații reclamanți A. și B. să plătească apelantei pârâte SC C. SA cheltuieli de judecată în sumă de 5.052,04 RON din care 2.676,60 RON cu titlu onorariu avocat în apel iar 2.376,02 cu titlu taxa judiciară de timbru aferenta apelului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs A. și B.

Prin Decizia nr. 183 din 11.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și în consecință fost declinată soluționarea recursului declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 105/2017 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosar nr. x/2015 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 17.01.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenții cu valoare mai mică de 200.000 RON.

Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunțată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluționeze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.

Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...), precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Totodată, se impune observația că Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 9 februarie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenții - reclamanți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 105/2017 din 9 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții - reclamanți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 105/2017 din 9 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2018.

GGC - ED