ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4855/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanței constatarea caracterului abuziv, cu consecința anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. a) din contractul de credit de ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de acordare în cuantum de 919,5 CHF, (2% din valoarea creditului) plus dobânda legală aferentă sumei încasate abuziv cu acest titlu, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, începând de la data plății, constatarea caracterului abuziv, cu consecința anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. b) din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de administrare în cuantum de 0,20 %, aplicat la valoarea soldului creditului, plus dobânda legală aferentă fiecărei sume încasate abuziv cu acest titlu, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, începând cu data plății fiecărei sume și până la momentul restituirii lor efective, calculată de la data primei plăți - 27.02.2008 și până la data de 01.01.2015, constatarea caracterului abuziv, cu consecința anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. c). și d din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, să se dispună anularea clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. a), b), c), d) din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, ce contravin ipotezei descrise în Anexa nr. 1 lit. g) din Legea nr. 193/2000, obligarea pârâtei să respecte prețul contractului din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, astfel cum a fost stabilit la data încheierii sale, prin raportarea ratei dobânzii variabile la valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni + marjă de 3,65% puncte procentuale, să se dispună conversia creditului în RON, conversia urmând a se face la cursul CHF/RON de la data acordării creditului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1110/2017 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Civilă în dosar nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și, în consecință, a fost constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale din contractul de credit ipotecar nr. x/27.02.2008, încheiat între părți: clauzele privind comisionul de acordare credit stipulat la art. 4 pct. 4.8 lit. a) din contractul de credit; clauzele privind comisionul de administrare stipulate la art. 4 pct. 4.8 lit. b) din contractul de credit; clauzele privind comisionul de rambursare anticipată care poate fi modificat oricând de bancă pe întreaga perioadă de creditare și alte comisioane stabilite de bancă pentru orice modificări ale condițiilor de creditare inițială stipulate la art. 4 pct. 4.8 lit. c) și d) din contractul de credit; a fost obligată pârâta să restituie reclamanților toate sumele de bani achitate nedatorat în temeiul clauzelor nule mai sus menționate, sume calculate de la data plăților efective; a fost obligată pârâta să achite reclamanților dobânda legală aferentă sumelor menționate începând cu data achitării lor și până la restituirea efectivă; au fost respinse capetele de cerere referitoare la respectarea de către pârâtă a prețului stabilit prin contractul de credit ipotecar prin raportarea ratei dobânzii variabile la valoarea indicelui de referință LIBOR la trei luni plus marjă de 3,65% punte procentuale, respectiv obligarea pârâtei la conversia creditului în RON ce urmează a se face la cursul CHF/RON de la data acordării creditului; a fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 10/2018 din 4 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1110/2017 din 11 aprilie 2017.

A fost obligată apelanta să plătească intimaților A. și B. suma de 750 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 23 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 10/2018 din 4 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.