ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2177/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2177/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea locuinței minorilor C. și D., exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant, obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor în funcție de veniturile realizate, începând cu data introducerii prezentei cereri.
În motivare, reclamantul a arătat că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, minorii se aflau în îngrijirea sa la domiciliul său, fiind cel care se ocupă de creșterea și educarea acestora, în prezent aceștia urmând cursurile școlii din localitate.
Prin Sentința civilă nr. 4370 din 20 iunie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, apreciind că aceasta este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei.
În motivare, a reținut că este competentă teritorial judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află persoana ocrotită, norma de competență fiind exclusivă. Instanța a constatat că domiciliul legal al minorilor este cel care rezultă din Sentința civilă nr. 5610/2014 pronunțată la Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2014, respectiv la mama pârâtă, în comuna Ulmi, jud. Giurgiu.
Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu a pronunțat Sentința civilă nr. 3316 din 19 august 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin-Vale, reținând că în circumscripția acestei instanțe se află locuința minorilor - locul unde minorii locuiesc efectiv.
Învestită la rândul său prin declinare, Judecătoria Bolintin-Vale a pronunțat Sentința nr. 1313 din 10 octombrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivare, a reținut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (05.03.2019), cei doi minori au avut locuința efectivă în comuna Ionești, sat Picu, județul Gorj, unde locuiesc împreună cu tatăl acestora, reclamantul din cauză.
Aceste aspecte rezultă din afirmațiile reclamantului cuprinse în cererea de chemare în judecată, au fost susținute de către însăși pârâtă, în persoană, în cadrul ședinței publice din 9 octombrie 2019 și sunt confirmate și din înscrisurile existente la dosarul cauzei - adeverința din 28 ianuarie 2019 emisă de Școala Gimnazială Ionești din care reiese că minorii C. și D. sunt elevi la această unitate de învățământ în clasa a III-a, respectiv a VII-a în anul școlar 2018 - 2019, iar prin procura specială autentificată sub nr. x/20.08.2018 pârâta l-a împuternicit pe reclamant pentru rezolvarea oricăror probleme ce s-ar ivi în legătură cu situația școlară și sănătatea celor doi minori.
Cu privire la Sentința civilă nr. 5610 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2018, instanța a reținut că prin aceasta a fost desfăcută căsătoria părților, s-a stabilit locuința minorilor la mamă-pârâta din prezenta cauză, însă părinții celor doi minori au convenit ca cel puțin pentru o perioadă de un an sau doi, minorii să locuiască la domiciliul tatălui, aceștia locuind efectiv începând cu luna august - septembrie 2018 și în continuare la adresa de domiciliu a reclamantului, situată în com. Ionești, sat Picu, jud. Gorj.
În ședința publică din 19 august 2019 când cauza se afla pe rolul Judecătoriei Giurgiu, atât reclamantul, cât și pârâta, prezenți personal în fața instanței, au susținut că cei doi minori locuiesc la domiciliul celui dintâi de circa un an de zile, de când pârâta a plecat în străinătate, aspect consemnat în partea introductivă a sentinței prin care respectiva instanță a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre cei doi minori și părinții acestora, ceea ce determină incidența regulilor din materia autorității părintești.
Potrivit dispozițiilor art. 486 din C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.
Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a "Despre familie" din C. civ.
Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 din C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a "Despre familie" din C. civ. în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.
În speță, persoanele ocrotite sunt minorii C. și D., în interesul cărora reclamantul, tatăl acestora, a promovat acțiunea.
Din actele și lucrările dosarului reiese că cei doi minori, care au calitatea de persoane ocrotite, locuiesc efectiv în comuna Ionești, sat Picu, județul Gorj împreună cu tatăl acestora, reclamantul din cauză.
Această stare de fapt rezultă și din adeverința din 28 ianuarie 2019 emisă de Școala Gimnazială Ionești, care atestă faptul că minorii C. și D. sunt elevi ai unității de învățământ în clasa a III-a, respectiv a VII-a în anul școlar 2018 - 2019.
De asemenea, în ședința publică din 19 august 2019 când cauza se afla pe rolul Judecătoriei Giurgiu, atât reclamantul, cât și pârâta, prezenți personal în fața instanței, au precizat că cei doi minori locuiesc la domiciliul reclamantului (tatălui) de circa un an de zile, de când pârâta a plecat în străinătate.
Prin urmare, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de tutelă în circumscripția căreia se află domiciliul persoanelor ocrotite, respectiv în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.