ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 497/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 21 august 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE România privind menținerea arestării preventive privind persoana solicitată A.

A luat act că predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia a fost dispusă prin Sentința cu nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020, definitivă, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x din 15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, a menținut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 21 august 2020 și până la data de 19 septembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020, definitivă în aceeași zi, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x/15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea cererii autoritățile judiciare italiene pentru executarea Mandatului european de arestare emis la data de 9 iunie 2020 în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP emis de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, privind persoana solicitată A. și predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Italia. În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 și până la data de 3 august 2020 inclusiv.

Ulterior, prin încheierea din 3 august 2020, s-a menținut arestarea persoanei solicitate A. pentru 20 de zile, până la data de 22 august 2020.

Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 20 august 2020 privind persoana solicitată A. s-a solicitat Curții de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării în vederea predării întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia COVID-19.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004 republicată predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii iar dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, aceasta va avea loc în 10 zile de la noua dată convenită.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, iar potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 durata totală a arestului, până la predarea efectivă către statul emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile.

Prin urmare, Curtea a apreciat că față de împrejurarea că procedurile privind predarea persoanei solicitate nu au fost până în prezent finalizate, că executarea mandatului european de arestare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă, ocazie cu care a fost dispusă și arestarea în vederea predării, temeiurile avute în vedere inițial fiind pe deplin valabile și în prezent, iar durata totală a arestului este legală și rezonabilă, va fi dispusă menținerea arestării în vederea predării pentru 30 de zile.

La aprecierea asupra oportunității prelungirii arestării preventive Curtea a avut în vedere gravitatea faptei de care este acuzată persoana solicitată în Italia (tâlhărie), astfel cum s-a reținut în sarcina persoanei solicitate conform mandatului european de arestare.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate, de a fi plasată în arest la domiciliu pentru a fi alături de familia sa, Curtea în raport de elementele prezentate mai sus și pentru garantarea desfășurării procedurilor de predare în bune condițiuni, a considerat că această măsură privativă nu este suficientă pentru atingerea acestor scopuri. Mai mult, o altă măsură preventivă decât aceea a restului preventiv nici nu poate fi dispusă în acest moment procesual, având în vedere art. 104 alin. (11) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora odată cu pronunțarea asupra executării mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, emițându-se mandat de arestare.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii atacate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentința penală nr. 67/MEA din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă în aceeași zi, s-a dispus admiterea cererii autoritățile judiciare italiene pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 9 iunie 2020 în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP emis de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia și predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Italia.

Prin sesizarea Biroului Sirene - Interpol din 20 august 2020 privind persoana solicitată A. s-a solicitat Curții de Apel Bacău să dispună asupra prelungirii măsurii arestării în vederea predării întrucât predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv, neexistând curse direct cu avionul către Italia, cauzate de pandemia COVID-19.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, și a prelungit măsura arestării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21 august 2020 și până la data de 19 septembrie 2020, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluția pandemiei de COVID-19.

În condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de COVID-19, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 3 august 2020.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, respectiv 15 iulie 2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 21 august 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 21 august 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 august 2020.

Procesat de GGC - LM