ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 mai 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea deciziei de suspendare a reclamantului din funcția de președinte al Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice Teleorman și să se dispună obligarea pârâtului la repunerea în funcție și la plata indemnizației pe perioada cât a fost suspendat.

Prin Sentința civilă nr. 9276 din data 21 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, în favoarea Curții de Apel București.

Prin Sentința nr. 1091 din 1 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilități și excepția lipsei de interes, invocate de pârât, ca neîntemeiate.

De asemenea, Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1091 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

În esență, recurentul a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea, cu motivarea că o persoană aleasă poate fi suspendată din funcție pe baza unei simple adrese, fără să indice care este norma de drept pe care instanța a încălcat-o sau a aplicat-o greșit.

În susținerea cererii de recurs, recurentul face trimitere la presupuneri personale referitoare la alte categorii de persoane, din diferite spectre ale vieții sociale. În acest sens, recurentul a arătat că, în cazul în care o persoană poate fi suspendată din funcție printr-o adresă, atunci orice persoana publică va putea fi suspendată, inclusiv judecătorii.

De asemenea, mai arată că Asociațiile de pensionari sunt organizate conform Legii nr. 540/2002, nu au scop patrimonial, iar principala sa activitate este de a ajuta pensionarii. Spre exemplu, arată recurentul, Asociația B. are în cadrul ei secție medicală pentru ajutarea persoanelor vârstnice în vederea recuperării, aspect care nu are legătură cu activitatea nebancară.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de reclamantul A., prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, motivele de recurs se limitează la simple presupuneri și interpretări personale lipsite de relevanță din punct de vedere de vedere juridic, iar recurentul nu formulează critici reale raportate la conținutul concret al sentinței atacate și nici nu indică și nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanța de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1091 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL