Prima secțiune decizia nr. 25102/03, de către Fedor BOCHKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 iulie 2008 în calitate de cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Fedor Ivanovich Bochkov, este un național din Belarus născut în 1961 și locuiește în Mogilev, Belarus. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Belyakov, un avocat practicant în Kostroma, Rusia. Guvernul contestat este reprezentat de dna Milinchuk, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 2003, un procuror general adjunct al Belarusului a ordonat arestarea reclamantului pe suspect de jaf armat. Numele său a fost pus pe lista fugarilor din justiție. La 27 martie 2003, reclamantul a fost arestat la Moscova. În aceeași zi, poliția rusă a informat poliția Belarusului despre arestarea reclamantului. La 11 aprilie 2003, Procurorul General al Federației Ruse a primit o cerere de extrădare a reclamantului de la Procurorul General al Bielorusmiei. Procurorul Belarus a declarat că reclamantul a fost acuzat de participare la o întreprindere criminală organizată, furt, jaf și posesie ilegală de arme. La 7 mai 2003, Biroul Procurorului General a ordonat extrădarea reclamantului către Belarus. Reclamantul și avocatul său au contestat ordinul de extrădare în fața unei instanțe. La 21 mai 2003, Curtea de District Golovinskiy din Moscova a ordonat detenția reclamantului în așteptarea extradiției. Nu a furnizat niciun motiv de detenție. Reclamantul a fost reprezentat și asistat de un interpret. La 9 iunie 2003, Curtea de Orașul Moscova a susținut ordinul de detenție în apel. La 6 iunie 2003, reclamantul a fost extradat în Belarus. La 25 iunie 2003, Tribunalul orașului Moscova a confirmat ordinul de extrădare din 7 mai 2003. La 28 august 2003, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut decizia din 25 iunie 2003 privind recursul. Curtea orașului din Moscova a respectat toate cerințele procedurale, dar pentru cerința prezenței reclamantului la audiere. Cu toate acestea, reclamantul nu a putut participa la audiere pentru că a fost extradat în Belarus. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1-4 din Convenție că detenția sa în așteptarea extradiției nu a fost bazată pe un ordin judecător, că nu a fost adus în fața unui judecător imediat după arestarea acestuia și că nu a fost informat în mod prompt cu privire la acuzațiile aduse împotriva lui în Belarus. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de calitatea de interpretare nesatisfăcută la audiere din 21 mai 2003 și de defectele procedurii de extrădare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu eficace împotriva detenției ilegale. El a susținut că plângerile sale la instanțe și procurorii nu au fost examinate. În temeiul articolului 14 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat din cauza naționalității sale din Belarus. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 7 că a fost extraditat în Belarus în timp ce apelul său împotriva ordinului de extrădare era în așteptare și că a fost astfel privat de dreptul său de a participa la ședințe din 25 iunie și 28 august 2003. La 17 septembrie 2007 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 23 noiembrie 2007. La 12 octombrie 2007, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 22 ianuarie 2008, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoarea la 6 februarie 2008. Până în prezent nu a răspuns. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, necesită acest lucru...” A fost recomandat reclamantului că trebuie să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. El a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Reclamantul nu a răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din lista în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului
Application no. 25102/03
by Fedor BOCHKOV
against Russia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3 July 2008 as a Chamber composed of:
Christos Rozakis,
President,
Nina Vajić,
Anatoly Kovler,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
judges,
and Søren Nielsen,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 23 April 2003,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Fedor Ivanovich Bochkov, is a Belarus national who was born in 1961 and lives in Mogilev, Belarus. He is represented before the Court by Mr A. Belyakov, a lawyer practising in Kostroma, Russia. The respondent Government are represented by Mrs
V.
Milinchuk, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 20 February 2003 a deputy Prosecutor General of Belarus ordered the applicant’s arrest on suspicion of armed robbery. His name was put on the list of fugitives from justice.
On 27 March 2003 the applicant was arrested in Moscow. On the same day the Russian police informed the Belarus police about the applicant’s arrest.
On 11 April 2003 the Prosecutor General’s Office of the Russian Federation received a request for the applicant’s extradition from the Prosecutor General of Belarus. The Belarus prosecutor stated that the applicant had been charged with participation in an organised criminal enterprise, theft, robbery and unlawful possession of arms.
On 7 May 2003 the Prosecutor General’s Office ordered the applicant’s extradition to Belarus. The applicant and his counsel challenged the extradition order before a court.
On 21 May 2003 the Golovinskiy District Court of Moscow ordered the applicant’s detention pending extradition. It did not give any further grounds for detention. The applicant was represented and assisted by an interpreter. On 9 June 2003 the Moscow City Court upheld the detention order on appeal.
On 6 June 2003 the applicant was extradited to Belarus.
On 25 June 2003 the Moscow City Court confirmed the extradition order of 7 May 2003. Counsel for the applicant attended the hearing.
On 28 August 2003 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the decision of 25 June 2003 on appeal. It found that the Moscow City Court had complied with all the procedural requirements, but for the requirement of the applicant’s presence at the hearing. However, the applicant could not attend the hearing because he had been extradited to Belarus.
1.
The applicant complained under Article 5 §§ 1-4 of the Convention that his detention pending extradition had not been based on a court order, that he had not been brought before a judge immediately after his arrest, and that he had not been informed promptly about the charges brought against him in Belarus.
2.
Under Article 6 of the Convention the applicant complained about unsatisfactory quality of interpretation at the hearing of 21 May 2003 and about the defects of the extradition proceedings.
3.
The applicant complained under Article 13 of the Convention that he had no effective remedy against unlawful detention. He alleged that his complaints to the courts and prosecutors had not been examined.
4.
Under Article 14 of the Convention the applicant complained that he had been discriminated against on account of his Belarus nationality.
5.
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 7 that he had been extradited to Belarus while his appeal against the extradition order had been pending and that he had been thereby deprived of his right to attend the hearings of 25 June and 28 August 2003.
On 29 May 2007 the application was communicated to the respondent Government.
On 17 September 2007 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit his written observations in reply by 23 November 2007.
On 12 October 2007 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.
As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 22 January 2008 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. The applicant’s representative received the letter on 6 February 2008. To date he has not replied.
The Court recalls Article
37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:
“1.
The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
(a)
the applicant does not intend to pursue his application;
...
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...”
The applicant was advised that he was to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He was subsequently reminded thereof. He was also informed about the consequence of his failure to submit the observations. The applicant has not replied to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, it considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.
In these circumstances the Court considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Registrar
President