IVANCHENKO v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 8257/04 de Denis IVANCHENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 ianuarie 2008 în calitate de cameră compusă din: Loukis Loucaides, președinte, Nina Vajić, Anatoli Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen grefier având în vedere cererea depusă la 29 februarie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Denis Aleksandrovich Ivanchenko, este un național al Turkmenistanului născut în 1976 și în timpul material trăit la Moscova. El este reprezentat în fața Curții de către dl D. Khasavov, un avocat practicant la Moscova. Guvernul contestat a fost reprezentat de dna V. Milinchuk, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 22 august 2002, Departamentul de Poliție Ashgabat din Turkmenistan a instituit o procedură penală împotriva reclamantului, în urma plângerii unei persoane private. La 5 septembrie 2002, investigatorul Poliției Ashgabat a emis o decizie de a pune reclamantul în custodie. La 22 decembrie 2002, reclamantul a primit o viză de intrare în Rusia în Cairo, Egipt. Reclamantul a părăsit apoi Rusia în Turcia, dar la 25 iulie 2003, el s-a întors la St. Petersburg. La 30 iulie 2003, reclamantul a fost arestat de către poliția rusă la o stație ferată din Moscova pe baza mandatului de arestare emis în Turkmenistan. La 10 octombrie 2003, avocatul pentru reclamant s-a plâns de ilegalitatea arestării și detenției reclamantei la Tribunalul Orașului Moscova și a solicitat eliberarea sa. La 14 octombrie 2003, Curtea de district Meshchanskiy din Moscova a auzit o cerere de către Procurorul de Transport Moskovsko-Yaroslavskiy pentru plasarea în custodie a reclamantului și a acordat-o. Prin scrisoarea din 24 octombrie 2003, avocatul reclamantului a solicitat Tribunalului Orașului Moscova să adauge la formularul său de autoritate pentru reprezentarea reclamantului, copii ale plângerilor adresate Biroului Procurorului General și un permis de vizitare a reclamantului în centrul de detenției. La 11 noiembrie 2003, Curtea de Oraș din Moscova a întrerupt procedurile cu privire la detenția ilegală, constatând că încă nu s-a luat nici o decizie privind cererea de extrădare. Hotărârea nu a indicat că aceaceasta a fost considerabilă pentru un recurs suplimentar. La 1 decembrie 2003, Curtea de Oraș din Moscova a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District din 14 octombrie 2003. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 litera (f) din Convenție că arestarea și detenția sa erau ilegale în termeni interne. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că legalitatea detenției sale nu a fost revizuită până la 14 octombrie 2003. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ §§ § 1 și al treilea literele (a), (b), (c) din Convenție că atât Curtea de District Meshchanskiy, cât și Curtea de Oraș au ținut audieri fără notificare anterioară fie la el, fie la consilierul de alegere, și că avocatul său nu a fost autorizat să studieze dosarul. Curtea constată că, prin scrisoarea din 13 iunie 2007, observațiile Guvernului au fost transmise avocatului reclamantului care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 14 august 2007. Nu a fost primit niciun răspuns din partea reclamantului. Prin scrisoarea din 12 septembrie 2007 trimisă prin poștă înregistrată a avocatului reclamantului, reclamantul a fost informat că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitată prelungirea timpului. Se atrage atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea va ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Potrivit cardului de recunoaștere a primitului, scrisoarea a fost eliberată la 19 septembrie 2007, dar nu a fost primit niciun răspuns. Curtea nu are nici o altă adresă în cazul în care reclamantul ar putea fi contactat. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se excludă cazul din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Søren Nielsen Loukis Loucaides Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 8257/04

by Denis IVANCHENKO

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3

January 2008 as a Chamber composed of:

Loukis Loucaides,

President,

Nina Vajić,

Anatoli Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

judges,

and Søren Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 29 February 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Denis Aleksandrovich Ivanchenko, is a national of Turkmenistan who was born in 1976 and at the material time lived in Moscow. He is represented before the Court by Mr D. Khasavov, a lawyer practising in Moscow. The respondent Government were represented by Mrs V. Milinchuk, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 22 August 2002 the Ashgabat Police Department in Turkmenistan instituted criminal proceedings against the applicant, following a complaint by a private person.

On 5 September 2002 the investigator of the Ashgabat Police issued a decision to place the applicant in custody.

On 22 December 2002 the applicant received a Russian entry visa in Cairo, Egypt. The applicant then left Russia for Turkey but on 25 July 2003 he came back to St. Petersburg.

On 30 July 2003 the applicant was arrested by Russian police at a railway station in Moscow on the basis of the arrest warrant issued in Turkmenistan.

On 10 October 2003 counsel for the applicant complained about unlawfulness of the applicant’s arrest and detention to the Moscow City Court and petitioned for his release.

On 14 October 2003 the Meshchanskiy District Court of Moscow heard an application by the Moskovsko-Yaroslavskiy Transport Prosecutor’s Office for the applicant’s placement in custody and granted it.

By letter of 24 October 2003, counsel for the applicant asked the Moscow City Court to add to the case-file his authority form for representation of the applicant, copies of complaints to the Prosecutor General’s Office and a permit to visit the applicant in the detention centre.

On 11 November 2003 the Moscow City Court discontinued the proceedings on the complaint about the unlawful detention, finding that no decision on the extradition request had been taken yet. The decision did not indicate that it was amenable to a further appeal.

On 1 December 2003 the Moscow City Court rejected the applicant’s appeal against the District Court’s judgment of 14 October 2003.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 5 § 1 (f) of the Convention that his arrest and detention were unlawful in the domestic terms.

The applicant complained under Article 5 § 4 of the Convention that the lawfulness of his detention had not been reviewed until 14 October 2003.

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 (a), (b), (c) of the Convention that both the Meshchanskiy District Court and the City Court held hearings without advance notice to either him or counsel of his choosing, and that his counsel had not been allowed to study the case-file.

THE LAW

The Court notes that, by letter of 13 June 2007, the Government’s observations were forwarded to the applicant’s counsel who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 14

August 2007. No response was received from the applicant.

By letter of 12 September 2007 sent by registered mail to the applicant’s counsel, the applicant was advised that the period allowed for submission of his observations had expired and that no extension of time had been requested. His attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court would strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. According to the acknowledgment-of-receipt card, the letter was delivered on 19 September 2007, but no response has been received. The Court does not have any other addresses where the applicant could be contacted.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be considered as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Loukis Loucaides

Registrar

President