ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.12.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 818/2020

HOTĂRÂRE
10.12.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 818/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 385/PI din 11.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 417/PI/2016 din 08 februarie 2017.

În acest sens, a reținut că prin Sentința penală nr. 385/PI din 11.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 17Bs 36/15s a Curții de Apel din Viena, pronunțată la data de 18.03.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie gravă conform C. pen. austriac. A fost adaptată pedeapsa aplicată de instanța străină la legea penală română pentru aceeași infracțiune, care a fost redusă până la limita maximă prevăzută de legea penală română pentru infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen., stabilind pedeapsa de executat la 10 ani închisoare, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei adaptate, s-a constatat că până la data de 18.01.2016 condamnatul a executat 736 zile închisoare și s-a dedus în continuare perioada executată din 18.01.2016 la zi.

Pe baza acestei sentințe penale, care a rămas definitivă prin neapelare la data de 25.01.2017, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 417/PI/2016 din 08 februarie 2017, iar persoana condamnată a fost transferată în România la data de 27.04.2017 și înmatriculată în Penitenciarul Oradea.

Din examinarea pieselor dosarului, în speță, certificatul întocmit de către autoritățile judiciare din Austria, conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, a rezultat că până la data de 18.01.2016 condamnatul a fost privat de libertate un număr de 736 zile, ceea ce înseamnă aproximativ 2 ani, respectiv exact perioada indicată de către contestator, acest aspect fiind menționat și în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele contestatorului A., precum și în Sentința penală nr. 385/PI din 11.10.2016 a Curții de Apel Timișoara, fiind dedusă din pedeapsa de 10 ani închisoare adaptată prin această sentință, atât perioada menționată mai sus, cât și cea din 18.01.2016 la zi, respectiv întreaga perioadă executată de către contestator, aceste elemente regăsindu-se incontestabil în mandatul de executare a pedepsei închisorii, astfel că nu există niciun element care să conducă la modificarea acestui act pe baza căruia petentul își ispășește pedeapsa de 10 ani închisoare, autoritățile fiind obligate să ia în considerare inclusiv cele 736 zile închisoare calculate până la data de 18.01.2016.

Împotriva Sentinței penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, contestatorul A. a formulat contestație.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea, însă, modifica soluția pronunțată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Înalta Curte constată, din examinarea certificatului întocmit de către autoritățile judiciare din Austria, că din cuprinsul acestuia rezultă că din perioada totală a pedepsei privative de libertate de 4383 zile au fost deduse un număr de 736 de zile până la data de 18.01.2016.

Totodată, din cuprinsul Sentinței penale nr. 385/PI din 11.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 17Bs 36/15s a Curții de Apel din Viena, pronunțată la data de 18.03.2015, din pedeapsa stabilită de 10 ani închisoare constatându-se că până la data de 18.01.2016 condamnatul a executat 736 zile închisoare și s-a dedus în continuare perioada executată din 18.01.2016 la zi.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că perioada menționată de contestator a fost avută în vedere la pronunțarea Sentinței penale nr. 385/PI din 11.10.2016, de Curtea de Apel Timișoara.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 264/PI din de data de 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2020.

Sursă