ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 aprilie 2014, sub nr. x/2014, reclamantele A. și B. au solicitat anularea rezoluțiilor nr. x/2013 din 22 ianuarie 2014 și nr. x/2013 din 10 martie 2014 emise de Inspecția Judiciară.

Prin Încheierea de la 9 septembrie 2015, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, până la îndeplinirea de către reclamante a obligației stabilite de instanță la termenul de judecată din 10 iunie 2016, de a formula și depune la dosar precizări scrise cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și cu privire la cadrul procesual aferent fiecărui capăt de cerere.

Prin Sentința civilă nr. 82 din 18 mai 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele Consiliului Superior al Magistraturii.

La data de 10 iunie 2016, reclamantele A. și B. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 82 din 18 mai 2016 și împotriva Încheierii din 9 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 17 aprilie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantele reclamantele A. și B. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2015 și împotriva Sentinței civile nr. 82 din 18 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 6 decembrie 2019, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2015 și a Sentinței civile nr. 82 din 18 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.

GGC - CL