ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 31 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Călărași, printre altele, în baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv de 8 luni, având de executat în total 2 ani și 8 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata A., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și d) din C. pen., s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate și să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Constanța, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/UP/16.07.2019 emis de Tribunalul Călărași, dacă nu este arestată în altă cauză, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata prevenției de la 16 iulie 2019 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, examinând probatoriul administrat în cauză, care a fundamentat trimiterea în judecată și care a fost însușit de persoana acuzată, instanța de fond a reținut, în esență, printre altele, că fapta inculpatei A. care, în anul 2017, împreună cu inculpații B., C., și D. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, având drept scop efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, grup care și-a desfășurat ampla activitate infracțională, din care membrii acestuia au obținut venituri ilicite probate la suma de 134.750 RON, în mod continuu, structurat și organizat, până în data de 15 iulie 2019, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatei A. care, în perioada 2017 - 15 iulie 2019, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a efectuat fără drept operațiuni de procurare, transport, punere în vânzare și vânzare de substanțe cunoscând că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive și care, în data datele de 27 iunie 2019, 11 iulie 2019, respectiv 15 iulie 2019, a vândut colaboratorului, respectiv investigatorului, substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), descrise după cum urmează:

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Călărași, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților.

Prin Decizia penală nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Călărași, împotriva Sentinței penale nr. 49 din 31 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Călărași, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând în fond, printre altele, a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani la 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 8 luni, având de executat în total 3 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă care s-a stabilit a fi executată în regim de detenție.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 91 și următoarele din C. pen.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată prin sentința apelată, pedeapsă care s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei principale a închisorii.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pedeapsă ce s-a dispus a fi executată începând cu rămânerea definitivă a deciziei și până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 16 iulie 2019 la 31 martie 2020.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, că, din probele administrate în cauză (însușite de către inculpați, care au recunoscut săvârșirea faptelor și au optat pentru procedura simplificată), a rezultat că inculpații au avut o anumită organizare, o coordonare a atribuțiilor, o interdependență și ritmicitate a actelor ilicite, alăturându-și eforturile într-un consens ilicit neechivoc, pe o perioadă suficientă pentru a imprima stabilitate și durabilitate grupului, în vederea realizării unui adevărat monopol în municipiul Călărași în domeniul vânzării de substanțe cu efect psihoactiv, ce le-a adus venituri substanțiale. S-a apreciat că periculozitatea inculpaților rezultă nu numai din modul în care au acționat, ci și din natura substanțelor psihotrope vândute și segmentul de persoane căruia se adresau, respectiv adolescenți, elevi de liceu, aflați într-o perioadă a experimentării, caracterizată prin bravură, receptivitate la influențele anturajului, instabilitate psihică și emoțională.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că, deși cunoșteau nocivitatea și chiar letalitatea substanțelor care le vindeau, inculpații erau preocupați, primordial, să obțină venituri din această activitate ilicită și să nu fie descoperiți, Curtea a apreciat că faptele concret săvârșite au un grad ridicat de pericol social, element în raport cu care a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. comisă de inculpata A. nu îndeplinește funcția de exemplaritate și nu constituie un avertisment pentru aceasta, care să o determine să reflecteze asupra comportamentului în viitor și asupra atitudinii față de valorile sociale, motiv pentru care a majorat cuantumul sancțiunii penale, conform dispozitivului.

Împotriva acestei Decizii, la 03 august 2020 (data poștei), condamnata A. a formulat "contestație la mandat de executare nr. x din 24 iulie 2020", precizând că motivele vor fi prezentate în instanță.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4, pentru termenul de judecată din 21 ianuarie 2021.

La acest termen, contestatoarea A., personal, a învederat instanței că a formulat calea de atac împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Față de această precizare, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, aceasta fiind declarată împotriva unei decizii definitive pronunțată în apel.

Examinând contestația formulată de contestatoarea A. prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestație formulată de contestatoarea A. împotriva unei hotărâri definitive date în apel, respectiv Decizia penală nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă niciunei căi ordinare de atac.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 551 și art. 552 din C. proc. pen., rezultă că decizia instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața acestui organ judiciar.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțată în calea de atac a apelului, în temeiul art. 408 și urm. din C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării contestației și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.

GGC - OB