ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 878/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 74 EAW din data de 20 noiembrie 2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19 decembrie 2020 și până la data de 17 ianuarie 2021, inclusiv.

În baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin Sentința penală nr. 227/F din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare din 6 noiembrie 2020, emis de COUR D`APPEL DE PARIS - TRIBUNAL JUDICIAIRE DE PARIS, pe numele persoanei solicitate A..

Dispune predarea persoanei solicitate A. către autoritățile franceze cu condiția respectării regulii specialității.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

Dispune arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20 noiembrie 2020 până la data de 19 decembrie 2020, inclusiv.

Constată că persoana solicitată a fost reținută la data de 20 noiembrie 2020, ora. 04.00.

Prin Decizia penală nr. 850/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2020 s-a respins contestația inculpatului ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, în esență, s-a reținut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Prin Adresa nr. x din data de 17 decembrie 2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Franța, prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 29 decembrie 2020.

În acest sens, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională a solicitat în temeiul prevederilor art. 113 și art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, actualizată, prelungirea termenului de predare.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea a constatat că, potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate să stabilească data de predare a persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definită a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, Curtea a reținut că situația generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. În contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 și art. 4 din Anexa 3, sunt restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" mai sus-menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, Curtea a constatat că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel fiind, chiar dacă autoritățile competente ale statului emitent și ale statului român nu au reușit să stabilească inițial o dată de predare în interiorul termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, rezultă că, în ipoteza imposibilității predării persoanei solicitate în termenul inițial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile statului emitent și ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a reținut prevederile art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare" și a constatat, în acest context, că în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, Curtea trebuie să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

În cauză, procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenției nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile, astfel că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate.

Împotriva încheierii din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., fără a arăta motivele contestației.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, prin adresa nr. x din data de 17 decembrie 2020 a Biroului Național Sirene, înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a comunicat formularul M primit de Biroul Național Sirene Franța prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. din cauza restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19, fiind solicitată prelungirea termenului de predare până la data de 29 decembrie 2020.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanță, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 19 decembrie 2020 și și până la data de 17 ianuarie 2021, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluții, solicitând punerea sa în libertate până la momentul predării către autoritățile franceze.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel francez, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 19 decembrie 2020.

De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată în vederea predării, începând cu data de 19 noiembrie 2020, când, prin Sentința penală definitivă nr. 227/F din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20 noiembrie 2020 până la data de 19 decembrie 2020, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Franța constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de prima instanță în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 18 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM