ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2020

Deliberând asupra contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 7/PI din data de 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul disp. art. 87 alin. (2) din C. pen., a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus încetarea executării obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. constând în interzicerea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită prin Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că petentul A. a solicitat încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe o durată de 2 ani, impusă acestuia prin Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În motivarea cererii, făcând trimitere la conținutul planului de supraveghere al Serviciului de Probațiune Arad, petentul a susținut că pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive noi referitoare la stilul de viață, care este unul organizat sub aspect profesional, precizând, totodată, că nu mai există riscul săvârșirii de alte infracțiuni, nu are antecedente penale și a respectat întocmai toate obligațiile stabilite de instanță.

În concret, învederând că a dobândit calitatea de avocat definitiv în luna ianuarie 2019, exercitându-și profesia în cadrul cabinetului individual de avocat B. din Baroul Arad, petentul a susținut că interzicerea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere până la expirarea termenului stabilit inițial îi îngreunează însărcinările ce îi revin în virtutea profesiei, întrucât este angajat în cauze care se derulează în diverse localități din județul Arad (ex.: Chișineu Criș, Ineu, Gurahonț și chiar în afara județului, respectiv în Oradea, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Deva, Hunedoara).

Totodată, petentul a solicitat să se țină seama și de împrejurarea că executarea obligației ce face obiectul cauzei pendinte a atins o durată de 1 an și 8 luni de zile, fiindu-i interzisă conducerea vehiculului încă de la data săvârșirii faptei pentru care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei.

În concluzie, petentul a susținut că, în opinia sa, sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca instanța să constate că obligația de interdicție a conducerii unui vehicul nu se mai impune a fi executată în continuare, nemaifiind necesară, motivat de împrejurarea că durata executată coroborată cu respectarea întocmai a tuturor obligațiilor impuse de instanță, precum și a programului de supraveghere, astfel cum a fost stabilit de Serviciul de Probațiune, demonstrează că a conștientizat consecințele negative ale faptei săvârșite și nu există riscul reiterării acesteia.

Curtea de apel a reținut că au fost atașate următoarele înscrisuri: copie de pe Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2018, Planul de supraveghere nr. 249/S/30.12.2019 întocmit de Serviciul de Probațiune Arad, contractul de colaborare încheiat cu Cabinetul de avocat B.; decizia de primire în profesia de avocat; listă enunțiativă de cauze care au necesitat deplasări în alte localități.

Astfel, s-a reținut că, în esență, prin Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A., a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar în baza art. 83 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) și alin. (2) lit. g) din C. pen.

Totodată, s-a reținut că dacă pe durata termenului de supraveghere măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din C. pen. sunt obligatorii pentru persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, obligațiile prevăzute de alin. (2) al art. 85 din C. pen. sunt facultative, impunerea acestora fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.

S-a notat că, în conformitate cu prev. art. 87 alin. (2) din C. pen., "instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară".

În acest cadru normativ, s-a reținut că, din Raportul de evaluare privind înlăturarea obligației de supraveghere (art. 66 rap. la art. 43 - 44 din Legea nr. 252/2013), întocmit de Serviciul de Probațiune Arad, rezultă că modalitatea de raportare a persoanei la programul de supraveghere a fost una adecvată, că întregul comportament al persoanei pe durata supravegherii a fost unul conform condițiilor prevăzute de lege, impuse de instanță și verificate de serviciul de probațiune, că și-a achitat obligațiile civile constând în suma de 600 RON cheltuieli judiciare, concluzionând că intervalul de aproape 2 ani scurs de la data săvârșirii infracțiunii și reținerii permisului auto (aprilie 2018), până în prezent, este unul suficient pentru a putea fi asociat rolului educativ pe care l-a avut interdicția de a conduce autovehicule aplicată de instanță, astfel încât această interdicție poate să înceteze înainte de finalizarea termenului.

S-a mai arătat că această apreciere s-a emis în raport de comportamentul persoanei din acest interval, respectiv: regretul față de infracțiunea săvârșită, conștientizarea consecințelor reale și posibile ale infracțiunii sale, respectarea tuturor condițiilor supravegherii, la care se adaugă nevoia obiectivă a persoanei de a-și redobândi dreptul de a conduce autovehicule în vederea facilitării deplasărilor sale în interes de serviciu, în sens contrar, persoana fiind nevoită să depindă de terți pentru exercitarea profesiei de avocat la alte instanțe decât cele situate în municipiul Arad.

Prin urmare, s-a propus instanței încetarea înainte de termen a obligației prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

Raportând efectele aplicării interdicției prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. asupra situației personale a inculpatului, instanța a constatat că, în prezent, măsura depășește nivelul de proporționalitate și echitate pe care trebuie să-l aibă orice măsură sancționatorie, măsură ce și-a atins scopul.

Astfel, instanța a reținut, pe de o parte, că petentul A. exercită profesia de avocat în cadrul Baroului Arad, dobândind calitatea de avocat definitiv în luna ianuarie 2019, iar pe de altă parte, că acesta a făcut dovada că, în cadrul cabinetului de avocat în care își exercită profesia (Cabinet de avocat B.), este angajat în cauze care se derulează în diverse localități din județul Arad, și chiar în afara județului, fiindu-i dificil să își aducă la îndeplinire sarcinile ce îi revin în virtutea profesiei dacă interdicția de a conduce vehicule este menținută până la expirarea termenului stabilit inițial.

Pe cale de consecință, având în vedere cele stipulate în Raportul de evaluare privind înlăturarea obligației de supraveghere (art. 66 rap. la art. 43 - 44 din Legea nr. 252/2013), întocmit de Serviciul de Probațiune Arad coroborat cu faptul că activitatea de avocat, care este o profesie liberală, presupune deplasări la instanțele din municipiul Arad sau chiar la instanțele din alte județe ale țării, iar menținerea interdicției de a conduce vehicule ar avea impact asupra exercitării profesiei, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a dispune încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere, durata executată coroborată cu respectarea întocmai a tuturor obligațiilor impuse de instanță, precum și a programului de supraveghere, astfel cum a fost stabilit de Serviciul de Probațiune, demonstrând faptul că petentul a conștientizat consecințele negative ale faptei sale și nu există riscul reiterării acesteia.

Împotriva Sentinței penale nr. 7/PI din data de 15 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea contestației, făcând trimitere la art. 87 alin. (2) din C. pen., reprezentantul Ministerului Public a susținut că, în procedura de executare, instanța poate dispune încetarea unora dintre obligațiile impuse pe parcursul termenului de supraveghere doar dacă au intervenit motive noi care justifică înlăturarea lor, altele decât cele avute în vedere de instanța care a dispus aplicarea acestora, în caz contrar încălcându-se principiul autorității de lucru judecat.

Totodată, s-a arătat că "simpla conduită conformă cu dispozițiile legale, nu conduce automat la admisibilitatea cererii, aceasta fiind o normalitate ce este sancționată cu revocarea amânării executării pedepsei în caz contrar".

În concluzie, deși petentul se află la primul contact cu legea penală, hotărârea atacată este nelegală deoarece curtea de apel a admis cererea petentului A. având ca obiect încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere prin raportare la aceeași stare de fapt avută în vedere de instanța care a dispus inițial aplicarea acesteia.

În concret, reprezentantul Ministerului Public a învederat că petentul A. avea calitatea de avocat atât la momentul săvârșirii faptei, cât și la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 591 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin neapelare.

Totodată, a referit și cu privire la faptul că din raportul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune Arad rezultă că supravegherea petentului a început la data de 04 februarie 2019, când a avut loc prima întâlnire cu persoana supravegheată și i s-au adus la cunoștință măsurile, obligațiile și modalitățile de verificare a acestora, or, până la acest moment, au avut loc doar 3 întâlniri cu organele de supraveghere, frecvența întrevederilor fiind stabilită la 4 luni.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, respingerea cererii formulată de petentul A. având ca obiect încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere, impusă acestuia în baza art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. prin Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin neapelare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 06 februarie 2020, fixându-se prim termen de judecată la data de 20.03.2020, preschimbat pe cale administrativă la data de 29.05.2020.

La data de 25.02.2020, anterior termenului de judecată stabilit în cauză, intimatul A. a transmis la dosar, prin email, un document intitulat "cerere" prin care, pe de o parte, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar pe de altă parte a solicitat respingerea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca neîntemeiată, cu argumentarea că, în mod greșit, se susține de către parchet că prima instanță s-a raportat la situația de fapt avută în vedere de instanța care a dispus inițial aplicarea obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere.

În concret, făcând trimitere la motivele nou ivite, intimatul a învederat că a dobândit calitatea de avocat definitiv ulterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 591 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara (definitivă prin neapelare), până la acel moment fiind avocat stagiar, cu drept de a pune concluzii doar la judecătorii.

Or, cererea având ca obiect încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere a fost formulată în această calitate de avocat definitiv, împrejurare în raport de care a devenit dependent de terți pentru exercitarea profesiei la alte instanțe decât cele situate în mun. Arad.

Relativ la criticile parchetului vizând data începerii perioadei de supraveghere (4 februarie 2019), precum și cele privind numărul întrevederilor cu organul de supraveghere, intimatul a solicitat respingerea acestora, ca neîntemeiate, cu argumentarea că durata termenului de supraveghere începe să curgă din momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar frecvența întâlnirilor este atributul exclusiv al serviciului de supraveghere.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea contestației exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva unei sentințe penale pronunțate în cursul executării unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus încetarea executării unei obligații impuse contestatorului pe durata termenului de supraveghere.

Astfel, se reține că, prin Sentința penală nr. 591 din 26 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Timișoara a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A., a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar în baza art. 83 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) și alin. (2) lit. g) din C. pen.

S-a notat că fapta reținută în sarcina inculpatului A. constând în aceea că, la data de 14.04.2018, în jurul orelor 04:20, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din Timișoara, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,8 g/l de alcool pur în sânge (1,95 gr‰ la prima probă și 1,80 gr‰ la a doua probă), întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte reține că măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță pe durata termenului de supraveghere în sarcina persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei se pot modifica sau înceta în condițiile prevăzute de art. 87 din C. pen.

Astfel, potrivit art. 87 din C. pen., " (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare.

(2) Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară."

Înalta Curte notează suplimentar că Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art. 48 alin. (1) următoarele: " (1) În situația în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probațiune constată că se impune modificarea conținutului unora dintre obligațiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanța de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune."

Din interpretarea sistematică a textelor rezultă că încetarea executării unei obligații se poate dispune doar atunci când au intervenit fapte sau împrejurări noi care relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru o mai bună reintegrare socială a celui în sarcina căruia au fost stabilite.

Procedând la aprecierea împrejurărilor invocate prin prisma acestor criterii, Înalta Curte constată că nu au intervenit elemente noi, necunoscute instanței la momentul pronunțării hotărârii care să justifice încetarea obligației prevăzute de 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., calitatea de avocat a intimatului A. fiind cunoscută în contextul în care competența în primă instanță a curții de apel a fost determinată chiar de calitatea de avocat a inculpatului, în considerarea art. 38 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen.

Dobândirea calității de avocat definitiv sau îndeplinirea măsurilor de supraveghere nu constituie motive temeinic justificate apte să fundamenteze încetarea obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. constând în interzicerea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită printr-o hotărâre penală definitivă, prima instanță procedând în fapt la o reindividualizare a măsurilor de supraveghere dispuse, în condițiile în care nu a fost relevată nicio împrejurare nouă.

Simpla trecere a timpului și faptul că în acest interval contestatorul a respectat măsurile de supraveghere nu poate conduce la concluzia că obligația nu mai este necesară, în contextul în care durata măsurii este stabilită de dispozițiile legale, iar respectarea măsurilor impuse nu reflectă decât conformarea contestatorului la dispozițiile unei hotărâri a căror încălcare ar putea atrage revocarea amânării aplicării pedepsei.

Ca atare, se reține că încetarea acestei obligații, în acest context particular, lipsește de conținut supravegherea instituită și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii întrucât nu a apărut nicio împrejurare nouă care să o justifice.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 7/PI din data de 15 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, va desființa, în totalitate, sentința penală contestată și, rejudecând, va respinge cererea formulată de petentul A. având ca obiect încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petentul A. la plata sumei de 200 de RON, cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cererii în fond, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat în contestație, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 7/PI din data de 15 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează, în totalitate, sentința penală contestată și, rejudecând:

Respinge cererea formulată de petentul A. având ca obiect încetarea executării obligației de a nu mai conduce nicio categorie de autovehicule pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă pe petentul A. la plata sumei de 200 de RON, cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cererii în fond.

Cheltuielile avansate de stat în contestație, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2020.

GGC - NN