ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 24/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 74 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare a Cauzelor nr. x/2019, nr. x/2018 și nr. x/2019 ale Judecătoriei Pașcani, formulată de petentul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Iași a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15 mai 2019 sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat strămutarea judecării Cauzelor nr. x/2019, nr. x/2018 și nr. x/2019 ale Judecătoriei Pașcani la Judecătoria Iași.

În cuprinsul cererii petentul a susținut că Judecătoria Pașcani și Parchetul Pașcani favorizează anumite persoane ilegal. A mai arătat că a fost împușcat, i-a fost distrusă căruța, i-a fost împușcat calul. A invocat Certificatul medico-legal nr. 15136 din 07 august 2017 și faptul că nu s-a luat nicio măsură față de polițist.

S-a mai arătat că aceeași cerere a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași data de 15 mai 2019 sub nr. x, iar prin încheierea din 19 iunie 2019, s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Examinând cererea de strămutare prin prisma dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:

Prin Încheierea nr. 159 din 13 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 1599/P/2016 din 07 ianuarie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani.

S-a reținut că petentul A. a formulat trei plângeri penale împotriva numitei B., susținând că la datele de 08 aprilie 2016, 22 aprilie 2016 și, respectiv, începând cu data de 29 iunie 2015, aceasta a refuzat să respecte Sentința civilă nr. 983/2015 a Judecătoriei Pașcani, împiedicându-l să aibă legături personale cu fiica sa, C.

De asemenea, la data de 31 martie 2017 s-a primit Ordonanța de clasare nr. 992/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, prin care s-a disjuns cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, constând în aceea că în data de 01 iulie 2016, numita B. a refuzat să respecte Sentința civilă nr. 983/2015 a Judecătoriei Pașcani, împiedicându-l pe A. să aibă legături personale cu fiica sa, C.

Toate cele patru cauze au fost reunite la data de 07 iunie 2018, sub nr. x/2016.

S-a mai arătat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pașcani a conchis că, deși din probele administrate rezultă că petentul nu a putut în concret să aibă legături personale cu fiica sa minoră, după cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, nu se poate imputa acest fapt intimatei, care a încercat să înlesnească realizarea acestor legături, minora, în vârstă atunci de 6 ani, împotrivindu-se, tocmai din cauza comportamentului necorespunzător al tatălui, după cum rezultă și din raportul de evaluare psihologică, întreaga situație influențând în mod negativ psihicul minorei, din acest motiv, impunându-se evitarea expunerii/întrevederii forțate a minorei cu tatăl său.

Prin Sentința penală nr. 158 din 13 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 466 din 06 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 146 din data de 09 martie 2018 a Curții de Apel Iași, formulată de către revizuentul A.

Instanța a constatat că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) din din C. proc. pen. și, astfel, nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din din C. proc. pen., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv ca faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, să conducă în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale care să permită revizuirea.

De asemenea, Curtea de Apel Iași a mai reținut că prin Încheierea nr. 66 din 16 mai 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Pașcani în Dosarul nr. x/2019, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile formulate de inculpatul A., prin apărător din oficiu.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au constatat competența materială și teritorială, legalitatea sesizării instanței prin Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 22.01.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, privind pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la dispozițiile art. 193 alin. (2) C. pen. (două fapte), a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A..

Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 71 C. proc. pen., temeiul strămutării judecării unei cauze îl poate constitui existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorului este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Or, s-a constatat că aspectele invocate de petent nu se circumscriu situațiilor care, potrivit art. 71 din C. proc. pen., ar justifica o strămutare a judecății cauzelor la altă instanță. Astfel, afirmația petentului că Judecătoria Pașcani și parchetul de pe lângă această instanță favorizează anumite persoane, nu poate constitui temei al unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea plângerii împotriva ordonanței procurorului, a cererii de revizuire sau a dosarului în care petentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj ar fi afectată, datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților. S-a menționat că din cuprinsul referatului întocmit de Tribunalul Iași, rezultă că nu există date că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Pașcani ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților nici că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice.

Curtea de Apel Iași a mai arătat în cuprinsul sentinței contestate că referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute.

S-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (hotărârile pronunțate în cauzele Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30 și Grieves c. Regatului Unit, 16 decembrie 2003, parag. 69).

În contextul celor două criterii de evaluare a imparțialității, Curtea nu a identificat nici aspecte de natură să conducă la concluzia că petentului i-ar fi fost încălcate, în vreun fel, drepturile procesuale pe parcursul procedurilor derulate în cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Pașcani, adică să răstoarne prezumția imparțialității, și nici motive de fapt care să justifice concluzia că soluțiile pronunțate ar putea fi lipsite de imparțialitate.

Ca atare, nefiind incident niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., care să justifice o soluție de strămutare a judecării cauzelor, Curtea a respins cererea petentului A., ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat contestație petentul A. la data de 3 decembrie 2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 decembrie 2019, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea contestatorului la locul de deținere și asigurarea apărării.

Cu ocazia dezbaterilor în ședința publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând contestația declarată de petentul A., prioritar raportat la excepția inadmisibilității căii de atac invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Obiectul contestației de față îl reprezintă Sentința penală nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.

Soluționarea cererilor de strămutare este reglementată de dispozițiile art. 73 - 74 din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, sentința nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin Decizia nr. 417 din 15 iunie 2017, publicată în M. Of. nr. 793/06.10.2017, Curtea Constituțională a statuat că strămutarea reprezintă un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situații care periclitează desfășurarea normală a unui proces penal în fața instanței competente, având ca efect trecerea unei cauze de la instanța competentă să judece cauza la o altă instanță de același fel și de același grad. Procedura strămutării nu are caracterul unei judecăți pe fondul cauzei, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiției, iar în aceste condiții, nu se poate reține că dispozițiile art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., potrivit cărora sentința prin care Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare, nu este supusă niciunei căi de atac, creează discriminare prin limitarea, în mod nejustificat, a accesului la justiție

De asemenea, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac a contestației pe care a formulat-o împotriva sentinței menționate anterior.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (cum este cazul în speță), precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, constituind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 21 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN