ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 901/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, la data de 29 ianuarie 2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 15.000 euro.

Prin încheierea nr. 2277 din data de 7 martie 2018, Judecătoria Timișoara a anulat cererea de chemare în judecată, reținând incidența art. 200 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căruia dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul de 10 zile, prin încheiere dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

Împotriva încheierii sus-menționate reclamanta A. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 78/R din 10.09.2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins recursul ca inadmisibil.

Prin aceeași decizie, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1000 RON către intimata B. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei tribunalului, reclamanta A. a formulat recurs.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 50 din 30 ianuarie 2019, a respins recursul ca inadmisibil.

S-a reținut că art. 200 alin. (5) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării, iar potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu.

În concluzie, s-a reținut că din dispozițiile legale menționate rezultă că împotriva încheierii de anulare a cererii pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 194 - 197 C. proc. civ. se poate face numai cerere de reexaminare, încheierea de soluționare a cererii de reexaminare fiind definitivă.

Împotriva Deciziei nr. 50 din 30 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a declarat un nou recurs.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia Deciziei nr. 50 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Așa fiind, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 50 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - GV