CtEDO 03.07.2008 Auto

LAZUTINA ET DANILOVA c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
03.07.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LAZUTINA ET DANILOVA c. SUISSE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 38250/03 prezentată de Larisa Yevgenyevna LAZUTINA și Olga Valeryevna DANILOVA împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 3 iulie 2008 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolau, judecători; și de Søren Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 26 noiembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, așa cum permite art. 29 alin. Larisa Yevgenyevna Lazutina și Olga Valeryevna Danilova sunt cetățeni ruși născuți în 1965 și, respectiv, 1970 și rezidenți în Odintsovo și Aleksandrov. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către Anatoly Grigoryevici Kucherena, avocat la Moscova. Guvernul elvețian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cele două recurente sunt schioare de fond. Membri ai Asociației rusești de schi, ele au reprezentat Federația Rusă în diferite comcereri internaționale și au participat la Jocurile Olimpice de iarnă din Salt Lake City (Statele Unite ale Americii) în 2002. La 8, 14 și 22 decembrie 2001, în cadrul comcererilor internaționale de schi de fond organizate în Italia, Elveția și Austria de Federația Internațională de schi (FIS), prima reclamantă a fost supusă unor controale antidoping care au dezvăluit prezența în organismul său a unei substanțe interzise, darbepoetina. Controalele efectuate asupra recurentelor la 21 februarie 2002, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Salt Lake City, au dus la același rezultat și, prin urmare, la deschiderea unei anchete disciplinare împotriva acestora. Pe baza concluziilor acesteia, printr-o decizie din 24 februarie 2002, Comisia Executiv al Comitetului Internațional Olimpic (CIO) a descalificat cele două schioase de o greutate la care luaseră parte, a retras medalia de aur pe care prima reclamantă a câștigat-o și diploma pe care a obținut-o cea de-a doua reclamantă, și a exclus cei doi sportivi de la Jocurile Olimpice de Iarnă 2002. modifică rezultatul cursei și ia măsurile necesare. În cadrul ședinței din 3 iunie 2002 a Consiliului FIS, cele două schitoare au fost interzise să participe la comcereri internaționale pe o perioadă de doi ani, prima reclamantă începând cu 8 decembrie 2001 și a doua începând cu 21 februarie 2002. Cele două recurente au răspuns la apel împotriva deciziilor luate de CIO și FIS. Statuând la 29 noiembrie 2002, Tribunalul Arbitral al Sportului (TAS) a emis patru sentințe în temeiul cărora a respins apelurile și a confirmat deciziile luate de CIO și FIS împotriva recurentelor. Recurentele au formulat separat acțiuni de drept public pe lângă Tribunalul Federal, în temeiul articolului 191 din Legea federală privind dreptul internațional privat și al articolului 85 litera (c) din Legea federală privind organizarea judiciară, în vigoare la data faptelor, în scopul de a obține anularea sentințelor care îi privesc. Acestea susțin, cu titlu de argument principal, că TAS nu este o instanță independentă într-un litigiu la care CIO este parte. Pe baza articolului 190 alineatul (2) litera (a) din LDIP, combinat cu art. 1 din Convenție, ele au cerut anularea celor două sentințe în care CIO apărea ca parte. Potrivit acestora, viciul care afectează aceste sentințe se extindea și la celelalte două sentințe referitoare la FIS, pe motiv că cele patru cauze fuseseră instruite în comun de aceiași arbitri. Printr-o hotărâre unică din 27 mai 2003, Tribunalul Federal a respins ambele acțiuni. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng că TAS nu era o instanță independentă și imparțială, ele susțin că nu oferea garanții suficiente de imparțialitate și de independență față de CIO. În opinia lor, structura Consiliului Internațional de Arbitraj în domeniul sportului (CIAS), metoda de desemnare a arbitrilor, precum și organizarea, finanțarea și funcționarea TAS creează legături prea strânse între instituția permanentă de arbitraj și autoritatea supremă a mișcării olimpice. În plus, recurentele pun sub semnul întrebării independența celor trei arbitri care au constituit formarea care a pronunțat cele patru sentințe atacate. Potrivit acestora, faptul că arbitrii s-au deplasat în locurile în care se desfășurau Jocurile Olimpice pentru a se afla în camerele ad hoc TAS a creat între ei relații personale și profesionale atât de apropiate încât și-au afectat independența atunci când au ocupat ulterior, la titluri diferite, o cauză supusă TAS, la un moment dat ca membru al formării, la altul ca avocat sau asociat al avocatului uneia dintre părți. În continuare pe teren la art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele declară că nu au fost audiate în mod echitabil în fața TAS pe motiv că acesta nu a respectat principiul egalității armelor. În special, potrivit acestora, instanța ar fi trebuit să dea curs cererii lor de audiere a profesorului H., specialist în toxicologie medicală. În acest context, recurentele susțin, de asemenea, că formarea nu a luat în considerare argumentul potrivit căruia acestea nu ar fi putut lua cunoștință de marile witness statistici ale doi martori ai CIO, care include trei sute de pagini, decât cu câteva zile înainte de începerea ui. În plus, recurentele critică faptul că TAS nu a dat curs cererii lor de excludere a declarațiilor martorilor, depuse de FIS, pe motiv că aceste declarații nu au fost semnate. În cele din urmă, acestea deplâng faptul că martorii au fost autorizați să asiste la tribunal înainte de a fi audiați și că au fost astfel influențați de martorii anteriori, declarațiile părților și desfășurarea dezbaterilor. Într-adevăr, printr-o scrisoare din 12 octombrie 2007, recurentele au informat grefa că nu mai doresc să își mențină cererea în fața Curții. printr-o scrisoare din 1 noiembrie 2007, guvernul pârât a invitat Curtea să elimine prezenta cauză din rol. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că recurentele (n) nu mai doresc să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, în temeiul art. 37 alin. (1) în fine Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de rol.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-06-07
0,93
AFFAIRE LARINE ET LARINA c. RUSSIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LARIN ET LARINA c. RUSSIE (Requête n o 74286/01) ARRÊT STRASBOURG 7 juin 2007 DÉFINITIF 07/09/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2007-02-20
0,93
ALEKSEYEVA ET AUTRES c. RUSSIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 15846/03 présentée par Tamara Vladimirovna ALEKSEYEVA et autres contre la Russie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 février 2007 en une
CtEDO 2008-12-18
0,92
AFFAIRE ZIABREVA c. RUSSIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ZIABREVA c. RUSSIE (Requête n o 23567/06) ARRÊT STRASBOURG 18 décembre 2008 DÉFINITIF 18/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ziabreva c. Russie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2009-02-10
0,92
AFFAIRE BEZZOUBIKOVA c. RUSSIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BEZZOUBIKOVA c. RUSSIE (Requête n o 32048/03) ARRÊT STRASBOURG 10 février 2009 DÉFINITIF 10/05/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bezzoubikova c. Russie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2008-12-11
0,92
IERCHOVA ET AUTRES c. RUSSIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 26268/03 présentée par Ielena Ivanovna IERCHOVA et autres contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 11 décémbre 2008 en une chambre composée de : Christos
Sursă