ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 mai 2020, pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, reclamanții A. și B., reprezentați prin Sindicatul Liber Rai CT3 Suceava, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, au solicitat:

- anularea Dispoziției Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, de reducere temporară a activității salariaților având funcții de specialitate și administrativ, precum și a salariaților din activitatea de instruire și primire-predare distribuire materiale, scule și produse fluide, pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii; reducerea temporară a activității salariaților vizați se face prin reducerea programului de lucru de ta 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului; reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână se aplică prin repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii, 8 ore pe zi timp de 4 zile, în zilele de luni, marți, miercuri, joi; pe durata reducerii temporare a activității, pentru fiecare zi de vineri din interiorul perioadei de 30 de zile, contractul individual de muncă se suspendă, fără încetarea raportului de muncă, cu consecința repunerii în situația anterioară;

- anularea actelor subsecvente Dispoziției nr. 40/18.03.2020, respectiv Decizia nr. 1.8. V/1131/19.03.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iași din cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate CRF S.A., precum și Decizia nr. 1.8. V/1130/19.03.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iași din cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate CRF S.A., de suspendare a contractelor individuale de muncă ale reclamanților în fiecare zi de vineri, începând eu data de 18.03.2020, pe o perioadă dc 30 de zile, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. e), art. 52 alin. (3) Codul muncii, art. 38 alin. (11) CCM 2019-2020, înregistrat sub nr. x/07.06.2019, cu repunerea în situația anterioară și cu plata diferențelor de drepturi salariale între cele cuvenite în temeiul CIM și cele efectiv încasate ulterior emiterii actelor contestate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la nașterea diferențelor de drepturi și până la plată;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 mai 2020, reclamanții au completat cererea introductivă, solicitând și anularea Dispoziției Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 48/16.04.2020, de stabilire a perioadei prevăzută la art. 1 alin. (1) din Dispoziția Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020 ca fiind de la 18.03.2020 la 14.05.2020 inclusiv, cu consecința repunerii în situația anterioară, precum și anularea actelor subsecvente Dispoziției menționate în precedent, constând în Decizia nr. 1.8. M/1571/22.04.2020 a Directorului Sucursalei Regionalei de Căi Ferate Iași din cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate CRF S.A., de suspendare a contractului individual de muncă pentru reclamantul A., în fiecare zi de vineri, începând cu data de 16.04.2020 și până la data de 14.05.2020 inclusiv, respectiv în zilele de 24.04.2020 și de 08.05.2020, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c), art. 52 alin. (3) Codul muncii, art. 38 alin. (11) CCM 2019-2020, înregistrat sub nr. x/07.06.2019, cu repunerea în situația anterioară și cu plata diferențelor de drepturi salariate între cele cuvenite în temeiul CIM și cele efectiv încasate ulterior emiterii actelor contestate, sume actualizate eu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la nașterea diferențelor de drepturi și până la plată.

1.3. Prin încheierea din 21 iulie 2020, Tribunalul Suceava a disjuns cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, formând un nou dosar pe rolul aceleiași instanțe.

2.1. Prin sentința civilă nr. 598 din 28 iulie 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a primului capăt al cererii de chemare în judecată în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că actul a cărui anulare se solicită, respectiv Dispoziția Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, reprezintă un act administrativ, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel, potrivit rangului autorității emitente a dispoziției și în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 98 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Suceava a reținut că dispoziția atacată nu reprezintă un act cu caracter administrativ, ci un act de modificare a contractelor de muncă individuale ale salariaților Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A., astfel încât competența de soluționare a cauzei revine instanței competente în materia jurisdicției muncii, respectiv completul de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Suceava.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția I civilă, completul specializat în conflicte de muncă, pentru următoarele considerente:

Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Suceava, obiect al prezentului dosar în urma disjungerii celui de-al doilea petit al acțiunii și formării unui nou dosar, reclamanții au solicitat anularea Dispoziției Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. nr. 40/18.03.2020, prin care s-au modificat condițiile contractelor de muncă încheiate între angajatorul Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și salariații săi.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori conflict de muncă, Tribunalul Suceava făcând aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Suceava reținând natura litigiului de conflict de muncă, supus prevederilor Codului muncii și Legii nr. 62/2011.

În acord cu opinia Curții de Apel Suceava, Înalta Curte constată că prezentul litigiu are natura unui conflict de muncă și nu a unui litigiu de contencios administrativ, competența materială, teritorială și funcțională a instanței fiind stabilită în raport de prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Această concluzie se întemeiază pe conținutul dispoziției atacate, prin care sunt modificate parte din elementele contractelor individuale de muncă ale salariaților Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. (timpul de lucru și cuantumul salariului), precum și pe temeiul de drept al emiterii actului, respectiv art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Codul muncii și art. 38 alin. (11) din Contractul colectiv de muncă 2019-2020, împrejurări care confirmă scopul urmărit de reprezentantul pârâtei, respectiv modificarea raporturilor de muncă dintre angajator și angajați.

Pentru a fi în prezența unui act administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul să fie emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, cerințe neîndeplinite de dispoziția contestată. Înalta Curte constată că directorul general al CN CFR S.A. nu a acționat în regim de putere publică, în scopul prevăzut de articolul de lege anterior menționat, dispoziția emisă reglând raporturi din sfera dreptului muncii, iar nu a dreptului administrativ. Prin urmare, prezentul litigiu se supune dispozițiilor Codului Muncii și Legii dialogului social nr. 62/2011, iar nu dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Astfel, raportat la locul de muncă al reclamanților, situat în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava și la natura litigiului de conflict de muncă, competența materială, teritorială și funcțională revine Tribunalului Suceava, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Suceava, secția I civilă, complet specializat în conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanții A. și B., ambii prin Sindicatul Liber Rai CT3 Suceava și pe pârâtele Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, completul specializat în conflicte de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.