ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 22.10.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând pe calea procedurii de urgență a ordonanței președințiale, obligarea pârâților să-i asigure medicamentul Nivolumab pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea acțiunii pe drept comun.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 268/2019 din 13 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a criticat faptul că instanța de fond a reținut împrejurarea că "avem de a face cu o prejudecare a fondului pricinii", nefiind arătat în ce anume constă, în concret, această prejudecare a fondului, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată este diferit de obiectul cererii de ordonanță președințială.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța a apreciat că cererea recurentei este inadmisibilă, reținând că tinde la substituirea competenței medicului curant, susținere care este contrazisă de faptul că rezultă din actele medicale ale recurentei că medicamentul în cauză a fost prescris de medicul curant al pacientei.

1.4. Apărările intimaților

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății au formulat întâmpinare la motivele de recurs comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată și motivele de recurs formulate, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile formulate de recurentă, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi casată, și rejudecând cauza, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente.

Instanța de control judiciar reține că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru." Conform art. 242 din același act normativ "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Totodată, conform art. 276 din Legea nr. 95/2006, "(3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

În drept, cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. care prevede posibilitatea instanței de a lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pe calea specială a procedurii ordonanței președințiale, pentru păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când aparența dreptului este în favoarea părții reclamante.

Condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală arătată, care trebuie îndeplinite cumulativ, sunt: urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) și neprejudecarea fondului.

În privința urgenței, art. 997 alin. (1) C. proc. civ., exemplifică categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Înalta Curte constată că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, prin aceea că recurenta-reclamantă urmărește prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Astfel, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a fost diagnosticată din anul 2009 cu colangiocarcinom, un tip de cancer care se formează în căile biliare prin care circulă bila și care leagă ficatul de vezica biliară și de intestinul subțire. Potrivit actelor medicale a urmat chimioterapie, iar în prezent medicul curant recomandă tratament cu medicamentul Nivolumab, având în vedere eficiența terapeutică și tolerabilitatea bună, astfel cum rezultă din Biletul de ieșire din spital/scrisoare medicală din 9.10.2019 emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Cu privire la dreptul la viață al reclamantei, Înalta Curte reține că acesta este protejat atât prin art. 22 din Constituția României, cât și prin art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sarcina statului existând și o obligație pozitivă pentru a asigura respectarea dreptului la viață, nu numai una de a se abține "de la luarea unei vieți în mod intenționat și ilegal, ci implică totodată obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja viețile celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri și decizii 1998-III)."

Relevante raportat la îndeplinirea condiției urgenței - care constă în pericolul pentru viața reclamantului - sunt și o parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin) deoarece nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele și omisiunile autorităților în materie de politica sănătății să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaților din domeniul sănătății și protejarea vieților pacienților, Curtea nu poate accepta ideea că niște chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătății sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătății în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligațiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenție pentru apărarea vieții [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V și Öneryıldız împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

În privința caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamant, respectiv obligarea pârâților să-i asigure medicamentul Nivolumab pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2019, Înalta Curte apreciază că aceasta este de asemenea îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reține astfel că recurenta-reclamantă a formulat o acțiune întemeiată pe dreptul comun, solicitând obligarea pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru boala de care suferă aceasta, acțiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin cererea de față urmărește să obțină o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge atât din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.

De asemenea, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept, iar alin. (5), că nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul pe fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

În cauza de față, instanța nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părți (dreptul reclamantei la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

De asemenea, se reține ca necontestat faptul că protocolul terapeutic pentru medicamentul Nivolumab nu cuprinde în baza de prescriere și indicația pentru a putea fi compensat.

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că toate susținerile intimaților-pârâți referitoare la neîndeplinirea acestei condiții sunt neîntemeiate motivat de faptul că aparența de drept în această situație este în favoarea reclamantei deoarece există prescripția medicală a medicamentului în cauză emisă pentru această boală reclamantei, precum și din faptul că medicamentul este inclus în lista medicamentelor compensate pentru patologii similare.

Or, pentru motivele arătate Înalta Curte consideră că aparența de drept este în prezent favorabilă recurentei-reclamante, fără însă a se pronunța asupra existenței ori inexistenței dreptului acesteia, drept ce face obiectul litigiului de fond.

Constatând îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanței președințiale, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 997 și urm., Înalta Curte va admite cererea reclamantei pe fond și va obliga pârâții să-i asigure reclamantei, medicamentul Nivolumab pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va admite cererea de ordonanță președințială, fiind obligați pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul Nivolumab, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 268/2019 din 13 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, și rejudecând:

Admite cererea de ordonanță președințială.

Obligă pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul Nivolumab, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.