ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a în data de 20.03.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat in judecata pe paratul Fondul de Garantare a Asiguratilor (FGA), solicitand instantei anularea deciziei nr. 4537/27.02.2017 emisă de pârât și obligarea pârâtului la acordarea despăgubilor, conform cererii depuse de S.C. B. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 3323 din data de 27 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Împotriva sentinței civile nr. 3323 din data de 27 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că societatea reclamantă își neagă calitatea de creditor de asigurare, urmârind plata despăgubirilor către utilizatorul B. S.R.L., ignodând faptul că decizia contestată a fost adresată și comunicată societății recurente.

Prin urmare, societatea recurentă are un interes în formularea prezentei acțiuni întrucât actul administrativ de autoritatea este emis împotriva sa, iar dezlegarea dată de instanța de judecată poate apăra societatea în fața utilizatorului și îi poate conserva dreptul la despăgubiri în cazul daunelor totale și de furt.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În cauză, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 RON.

Aceasta obligație i-a fost comunicată recurente prin citația emisă la data de 18 ianuarie 2020.

Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A împotriva sentinței nr. 3323 din data de 27 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.