ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței, în temeiul art. 24 și a art. 25 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 906 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună aplicarea în privința pârâtului a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 și până la îndeplinirea obligațiilor impuse prin Sentința civilă nr. 153/14.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 2945/pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata în favoarea sa a unor penalități de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 și până la îndeplinirea obligației de a emite pentru reclamant un nou ordin de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, obligație impusă prin sentința aceeași pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și obligarea la plata în favoarea reclamantului a unor penalități de 0,5% din valoarea obiectului obligației, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 11.11.2017 și până la îndeplinirea obligației de a plăti diferențele salariale datorate de la data de 09.04.2015, impuse prin sentința anterior menționată.

Prin Sentința nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

A invocat cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că sentința recurată a fost pronunțată la termenul din 05 iunie 2018, respectiv la un termen la care a fost lipsă procedură cu reclamantul.

Procedând în acest mod, instanța a încălcat dispozițiile art. 13 alin. (3) teza I, ale art. 14 alin. (1) și ale art. 153 C. proc. civ., producând astfel reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate.

De asemenea, în practicaua sentinței recurate nu există nici o referire la verificarea legalității procedurii de citare, aspect ce contravine prevederilor art. 233 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 233 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Un al doilea motiv de recurs constă în faptul că, la pronunțarea soluției de respingere a cererii prin sentința recurată a fost luată în considerare, ca probă esențială în acceptarea apărării, o adresă primită de la Curtea de Apel București care nu a fost comunicată reclamantului.

Recurentul a invocat și cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 respectiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce nu vor mai fi analizate față de cazul de nelegalitate invocat anterior, care are prioritate.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului însă fără să facă nici o referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent.

II. Considerentele și soluția instanței de control judiciar

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, devenind inutilă analizarea celorlalte motive de nelegalitate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Art. 14 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Instanța nu poate hotărî supra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel".

Se rețin și dispozițiile art. 153 C. proc. civ. potrivit cărora:" (1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității".

Prevederile speciale ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispun în sensul că: "La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației".

Instanța are în vedere și dispozițiile art. 25 din același act normativ: "Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării".

Verificând încheierile de ședință din dosarul de fond se constată că, la data de 08 mai 2018, instanța a acordat termen de judecată pentru data de 05 iunie 2018, întrucât era lipsă de procedura cu reclamantul (deși în finalul încheierii de ședință s-a menționat că se amână cauza pentru data de 8 mai 2018, acest aspect va fi interpretat ca o eroare materială).

De asemenea, la același termen din 8 mai 2018, prima instanță a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel București în vederea comunicării de relații cu privire la modul de calcul a drepturilor salariale.

Prin cererea adresată instanței, reclamantul a solicitat să i se comunice relațiile ce vor fi înaintate de către Curtea de Apel București.

Curtea de Apel București a comunicat relațiile solicitate .

La data de 05 iunie 2018, prima instanță a pronunțat Sentința nr. 43 C. civ. fără să verifice modul de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul, cum de altfel, se poate observa și din cuprinsul practicalei în care nu este inserată nici o mențiune privind legalitatea procedurii de citare, așa cum prevăd dispozițiile art. 233 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

La dosarul de fond se află procesul-verbal de înmânare a citației către reclamant însă pentru termenul din data de 08 mai 2018 și nu pentru termenul de judecată din data de 05 iunie 2018, când s-a pronunțat hotărârea recurată.

Mai mult, nu s-a dispus nici comunicarea, către reclamant, a relațiilor primite de la Curtea de Apel București, în condițiile în care adresa însoțită de modul de calcul au fost depuse la dosar cu o zi înainte de data ședinței de judecată, iar reclamantul solicitase comunicarea acestora.

Procedând în acest mod, prima instanță a încălcat și prevederile art. 13 coroborate cu cele ale art. 14 C. proc. civ.

În consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu ignorarea regulilor de procedură care atrag nulitatea acesteia, potrivit prevederilor art. 174 C. proc. civ.

Conform art. 175 C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acesteia".

De asemenea, art. 177 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: "Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă (...) se produce ori subzistă o vătămare".

În consecință, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 și art. 497 cu ref. la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A..

Va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, se va asigura legala citare a părților litigante și se va asigura respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare. De asemenea, se vor analiza toate susținerile părților potrivit art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 43 C. civ. din 5 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV