ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1830/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1830/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față ;

In baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 127/P din 4 iulie

2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în dosarul nr.

1645/103/2007 s-a dispus :

I. Condamnarea inculpatului L.A., la pedeapsa

de :

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de

art. 323 alin. (1) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art.

71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei

accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen

de încercare de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în

cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 11

februarie 2007 la data de 12 februarie 2007 și de la data de 16 februarie 2007

la data de 24 aprilie 2007.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată

electronice, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 356/2002 și a infracțiunii de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 356/2002.

II. Condamnarea inculpatului I.C. la pedeapsa

de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor

de plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 356/2002.

În condițiile și pe durata prevăzută de art.

71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

în baza art.

81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

în temeiul art. 82 C.

pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni de la data rămânerii

definitive a hotărârii.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării

condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, de la data de 11 februarie 2007 la data de 12 februarie 2007 și de

la data de 16 februarie 2007 la data de 24 aprilie 2007.

În temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul

art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul I.C. două

mini CD-uri cu programe software cu inscripțiile «mini 123 » și « mini 400 »,

aflate la dosarul cauzei în plic sigilat) fila 67, volum II dosar urmărire

penală), un dispozitiv ce imită un ATM, confecționat artizanal din material

plastic, un mulaj ce imită carcasa menționată anterior, 8 fragmente de

componente electronice, 2 capete magnetice de citire, 6 fragmente de material

plastic, 5 conectori de culoare albă, prevăzuți cu frire de diferite culori, o

matriță dreptunghiulară, construită artizanal din ipsos, prevăzută cu o lamelă

din fibră de sticlă placată cu cupru, 7 fragmente confecționate artizanal

reprezentând o carcasă cu fantă, 3 capete magnetice cu 6 pini, două dintre ele

având inscripțiile MT 34 și MT 37, iar unul neinscripționat, o schiță de coală dictando,

format A4 și una pe o foaie albă, format A4, aflate la Camera de corpuri

delicte a Tribunalului Neamț.

În baza art. 118

lit. b) C. proc. pen., a fost confiscat de la inculpatul I.C. un laptop marca

«Toshiba» cu seria 93852875G aflat la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Neamț.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de

apărători aleși.

În temeiul art.

191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să achite statului câte 400 de

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a

pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29

ianuarie 2007, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, s-a sesizat din oficiu cu

privire la faptul că inculpatul L.A. și numiții D.M., H.C., D.B. și T.C.V.C. au

organizat o rețea specializată în comiterea de fraude prin folosirea ilegală a

mijloacelor de plată electronice, respectiv contrafacerea cărților de credit

prin folosirea unor dispozitive electronice artizanale, cu ajutorul cărora sunt

copiate și stocate datele de identificare a cărților de credit. Ulterior,

aceste date sunt descărcate într-un calculator digital, iar cu ajutorul unui

soft sunt transferate pe banda magnetică a unei cărți de credit goale.

Din actele

dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul L.A. intenționa să plece în

Anglia pentru a efectua operațiuni cu cârduri falsificate, încercând să

achiziționeze echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor.

În cursul

lunii ianuarie 2007, inculpatul a luat hotărârea de a achiziționa echipamentele

folosite la fraudarea ATM-urilor și falsificarea cardurilor bancare și,

întrucât nu avea suficienți bani, a cooptat în această activitate și alte

persoane din municipiul Bacău, neidentificate încă, dar cunoscute sub numele de

S., V. și B.

În ziua de 5

februarie 2007, inculpatul L.A. a luat legătura telefonic cu S., căruia i-a

povestit că el cunoaște anumite persoane care vor să cumpere dispozitive

necesare citirii cardurilor bancare și că urmează să plece în Anglia cu mai

multe persoane. Cei doi au stabilit să se întâlnească în zilele următoare în

Bacău, la întâlnire urmând să participe și V., situație ce rezultă din

convorbirile telefonice efectuate și din mesajele transmise sau primite de

inculpat.

La data de 6

februarie 2007, inculpatul L.A. s-a deplasat la Bacău, unde s-a întâlnit cu S. și

V. și au hotărât să achiziționeze echipamentele necesare citirii cardurilor.

După întâlnirea cu aceștia, inculpatul a luat legătura cu o persoană

neidentificată, căreia i-a solicitat să-i facă rost de un număr de telefon al

unei anumite persoane care l-ar putea ajuta, relatându-i persoanei cu care

vorbea că dorește să cumpere niște piese, urmând ca după achiziționarea lor să

plece în Anglia.

In aceeași zi,

inculpatul L.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.C., pe care îl

cunoștea, solicitându-i să-i confecționeze un montaj al unui dispozitiv"

în 2 timpi și o tastă". Inculpatul I.C. i-a relatat că îl poate ajuta doar

cu primul dispozitiv, contra sumei de 2500 Euro, urmând ca tranzacția să aibă

loc în cursul următoarelor zile.

Tot în aceeași

zi, inculpatul L.A. a luat din nou legătura cu V., cerându-i să facă rost de

numărul de telefon al unei peroane de la care ar putea achiziționa o altă piesă

necesară realizării scopului urmărit, relatându-i că a reușit să facă rost de

un alt dispozitiv, cu suma de 2500 Euro, referindu-se la dispozitivul pentru

care discutase cu inculpatul I.C.

Ulterior,

inculpatul L.A. l-a contactat telefonic și pe S., spunându-i ce a rezolvat până

la acel moment și că urmează să mai facă rost și de alte dispozitive,

relatându-i totodată că dorește să contribuie financiar doar 3 persoane la

achiziționarea echipamentelor.

De asemenea,

inculpatul L.A. a mai purtat discuții telefonice și cu alte persoane, legat de

achiziționarea unui ochi cu infraroșu, concluzionând că dacă toate

dispozitivele necesare vor fi cumpărate cu prețul de 4000 Euro va fi foarte

avantajos. Într-o discuție purtată cu V., inculpatul L.A. i-a cerut acestuia să

plătească el și partea lui, pentru că nu are bani, urmând ca să-i restituie

suma după ce ajung în Anglia. Din aceeași discuție rezultă că dispozitivul ce

urma a fi achiziționat de la inculpatul I.C., trebuia să fie transportat în

Anglia de un șofer de tir, în ziua de 10 februarie 2007.

În ziua de 9

februarie 2007. cei doi inculpați s-au întâlnit în Bacău pentru a discuta,

urmând ca în ziua de 10 februarie 2007 să se încheie tranzacția. Pentru a

verifica dispozitivul respectiv, inculpatul I.C. i-a cerut inculpatului L.A. să

aducă un laptop.

În ziua de 10

februarie 2007, inculpatul L.A. s-a deplasat în municipiul Bacău, împreună cu

martorii N.S.A. și P.K.E., care nu aveau cunoștință de activitatea inculpatului

și, în jurul orelor 17.30, inculpații s-au întâlnit, mergând la o construcție a

societății administrate de inculpatul I.C. După scurt timp, inculpatul L.A. s-a

întors la mașină, lăsând laptopul cu care venise și pe care îl împrumutase de

la martora A.E.L., după care a urcat în mașina inculpatului I.C.

În momentul în

care s-au urcat în autoturism, s-a încercat prinderea în flagrant a acestora de

către polițiștii din cadrul S.C.C.O. Neamț și B.C.C.O. Bacău, însă inculpatul I.C.

a demarat în trombă, fiind ulterior identificat și oprit pe o stradă din

municipiul Bacău, în timp ce se îndrepta spre cabinetul unui avocat, așa cum a

declarat acesta.

Cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.C., au fost ridicate mai

multe obiecte cu privire la care existau indicii că ar putea fi folosite la

săvârșirea de infracțiuni în domeniul falsificării instrumentelor de plată

electronice.

Aceste obiecte

au fost supuse analizării de către Institutul pentru Tehnologii Avansate

București, care a stabilit că materialele analizate, pot fi interconectate

logic și funcțional astfel încât să poată constitui un sistem de citire a

datelor în format electronic aflate pe cârdurile magnetice. De asemenea, s-a

stabilit că dacă acest sistem este atașat peste panoul frontal al unui

echipament de tip ATM, în memoria dispozitivului se pot stoca datele de tip

bancar ce sunt memorate pe cârdurile magnetice ale utilizatorilor respectivului

ATM, fără a împiedica buna funcționare a acestuia.

Tot cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.C. au fost găsite și

ridicate un laptop marca Toshiba și două mini CD.-uri, care conțin aplicațiile

mini 123 sc.exe și mini 400 exe, cele două dispozitive fiind utilizate pentru

citirea, stocarea în memoria internă și transmiterea ulterioară a datelor de pe

cârdurile magnetice la un calculator personal.

Conform

rezultatului percheziției informatice efectuate asupra laptopului utilizat de

inculpatul I.C., rezultă că acesta conține fișiere cu programe și aplicații

software destinate falsificării cardurilor bancare, respectiv fișierele cu

denumirile mini 400 Ink și mini 123 Ink și 9 fișiere tip imagine, reprezentând

dispozitive de citire a benzilor magnetice a cardurilor.

De la locuința

inculpatului I.C. au fost ridicate mai multe înscrisuri din care rezultă, la

fel ca și dintr-o convorbire telefonică a acestuia, că are legături apropiate

cu numitul C.V., zis B., care a fost trimis în judecată pentru infracțiuni

similare cu cele pentru care este trimis în judecată inculpatul.

De asemenea,

în agendele telefonice ale inculpatului I.C. sunt menționate mai multe numere

de telefon ale unor persoane, în dreptul cărora inculpatul a făcut mențiuni

privind partea aparaturii specifice destinate falsificării instrumentelor de

plată electronică pe care o poate realiza, denumite guri și pisici.

Pe tot

parcursul procesului penal, inculpații au negat comiterea faptelor pentru care

au fost trimiși în judecată. în cursul cercetării judecătorești, inculpatul L.A.

a declarat că a vrut să cumpere de la inculpatul I.C. un montaj, care nu știa

la ce poate fi folosit și, că a mai luat legătura și cu alte persoane, în

vederea achiziționării unor alte dispozitive, cu care intenționa să plece în

Anglia, urmând ca acolo, un prieten, să i le asambleze și, probabil să încerce

să vândă piesa obținută.

Inculpatul I.C.,

cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, a declarat că a fost

contactat de inculpatul L.A. pentru a-i face rost de niște piese, respectiv o

alarmă auto, un laptop și că, inculpatul L.A. i-a propus să facă un schimb de

laptop-uri, schimb cu care el nu a fost de acord. A mai susținut că

dispozitivele ridicate de la domiciliul său cu ocazia percheziției efectuate,

au fost achiziționate în urmă cu 2-3 ani din Anglia, în acea perioadă

intenționând să facă niște cârduri de acces pentru un club cu circuit închis,

care îi aparținea.

Raportat la

probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că faptele comise de

inculpatul L.A. întrunesc doar elementele constitutive ale infracțiunii de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C.

pen., iar cele comise de inculpatul I.C. întrunesc doar elementele constitutive

ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronice. prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Faptul că

inculpatul nu a finalizat activitatea și nu a falsificat cârduri bancare, nu

are relevanță în cauză, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 323 C.

pen. nefiind necesar ca infracțiunile pentru care s-a făcut asocierea să se și

comită.

Deși

inculpatul L.A. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunilor de

tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 24 din Legea nr. 365/2002 și deținere de

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanța de fond a apreciat că din

probele administrate nu rezultă că faptele comise de inculpat întrunesc

elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

În acest sens,

a reținut că discuțiile inculpatului referitoare la achiziționarea unor

dispozitive care puteau fi folosite pentru citirea cardurilor bancare, în

scopul falsificării acestora, intră doar în categoria actelor pregătitoare,

care nu sunt sancționate din punct de vedere penal. Pentru existența tentativei

la această infracțiune, era necesar ca inculpatul să facă anumite acte

materiale ce intră în conținutul infracțiunii, adică să fi încercat să

falsifice un cârd, sau să obțină măcar detaliile bancare ale unui cont de cârd,

aceasta fiind prima etapă de comitere a faptei.

În ceea ce

privește a doua infracțiune, instanța de fond a reținut că din actele dosarului

nu rezultă că asupra inculpatului sau la domiciliul său au fost găsite

echipamente care pot fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată

electronice. Inculpatul doar a încercat achiziționarea unui dispozitiv de la

inculpatul I.C., fără însă a exista vreo dovadă că acest dispozitiv a intrat în

posesia lui. De asemenea, nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi fabricat

vreun echipament pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul I.C., s-a reținut că din probele administrate rezultă că

acesta deținea la domiciliu mai multe dispozitive, inclusiv soft-uri, care pot

fi folosite pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice, fapt

confirmat de constatarea tehnico-științifică efectuată de Institutul pentru

Tehnologii Avansate București și de rezultatul percheziției sistemelor informatice

ridicate de la inculpat.

Chiar dacă

inculpatul a susținut că aceste dispozitive și soft-uri a vrut să le folosească

pentru crearea unor cârduri de acces într-un club, în urmă cu mai mulți ani,

susținerile sale sunt nefondate, având în vedere că acest aspect nu a fost

dovedit. Mai mult decât atât, din interceptările convorbirilor telefonice

efectuate, rezultă că inculpatul se ocupa cu confecționarea unor dispozitive

folosite pentru falsificarea cardurilor, având în vedere faptul că, inculpatul L.A.

l-a contactat special pentru a-i solicita confecționarea unui dispozitiv,

acesta știind exact ce fel de dispozitive deține inculpatul I.C. Astfel, în

timpul primei discuții purtate, inculpatul L.A. l-a întrebat pe inculpatul I.C.

dacă mai are ceva nou, sau tot acel dispozitiv în 2 timpi, despre care știa

deja că îl deține. Exprimarea folosită de inculpatul L.A., respectiv ". ..

că acum a apărut ceva și eram curios dacă o ai și tu ... ", denotă cu

certitudine faptul că inculpatul I.C. deținea astfel de dispozitive, era la

curent cu tot ce apărea nou pe piață, astfel că, apărările sale în sensul că a

avut cu mai mulți ani în urmă intenția creării unor cârduri de acces într-un

club și din această cauză avea la domiciliu obiectele ridicate cu ocazia

percheziției, este neverosimilă.

De asemenea,

instanța de fond a apreciat că nu au nicio susținere apărările inculpatului referitoare

la faptul că nu deținea dispozitivele respective în scopul falsificării

instrumentelor de plată electronice, întrucât din contextul tuturor

convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul L.A. a apelat la el tocmai

pentru că știa că deține astfel de dispozitive, inculpatul L.A. încercând să

intre în contact și cu alte persoane care se ocupau cu așa ceva, pentru

obținerea celorlalte dispozitive necesare.

Mai mult decât

atât, din prima discuție purtată între inculpați rezultă că aceștia se

cunoșteau, iar în momentul în care inculpatul L.A. i-a cerut inculpatului I.C.

dispozitivul respectiv, folosind un termen destul de vag - "una de aia în

2 timpi', acesta nu i-a cerut detalii, înțelegând exact la ce se referă și,

nefiind interesat pentru ce îi trebuie, cunoscând deci scopul urmărit de

acesta.

Din

înscrisurile ridicate de la domiciliul inculpatului I.C., rezultă, de asemenea,

faptul că acesta avea legături cu alte persoane care dețineau diferite

dispozitive necesare pentru falsificarea cardurilor, având notate numerele lor

de telefon și dispozitivele pe care le puteau furniza acestea.

Aceeași

instanță a stabilit că în sarcina inculpatului I.C. a fost reținută și

infracțiune a de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de

art. 323 alin. (1) C. pen., însă faptele comise de inculpat nu întrunesc

elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, din

probele administrate rezultă doar că inculpații s-au înțeles ca inculpatul I.C.

să vândă și, inculpatul L.A. să cumpere un dispozitiv, care urma să fie folosit

pentru falsificarea cardurilor bancare, prețul stabilit fiind de 2500 Euro. Între

inculpați nu a existat nicio înțelegere cu privire la o eventuală asociere în

vederea comiterii de infracțiuni, o dovadă în plus în acest sens fiind faptul

că inculpatul I.C. nici nu a fost trimis în judecată pentru tentativă de

falsificare de instrumente de plată electronice, așa cum este cazul inculpatului

L.A.

Reținând

vinovăția inculpatului L.A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin.

(1) C. pen. și a inculpatului I.C. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

25 din Legea nr. 365/2002, în baza acestor texte de lege și a dispozițiilor

art. 345 C. proc. pen., instanța de fond a aplicat celor doi inculpați pedepse,

la individualizarea cărora s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere,

consecințele produse, precum și conduita inculpaților.

Împotriva

acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț

și inculpații I.C. și L.A.

Criticând

hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, parchetul a

invocat greșita achitare a inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronice și de deținere

de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice și

respectiv, greșita achitare a inculpatului I.C. pentru săvârșirea infracțiunii

de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, în pofida existenței unor

dovezi certe de implicare în falsificarea instrumentelor de plată electronice,

fabricarea aparaturii pentru citirea datelor de pe cărțile de credit, probe

rezultate din conținutul transcrierii convorbirilor telefonice dar și din

conținutul altor probatorii administrate în cauză.

S-a invocat de

asemenea, neaplicarea dispozițiilor privind confiscarea sumei de 650 Euro

obținută de inculpatul I.C. pentru procurarea dispozitivului de copiere a

datelor de pe cărțile de credit care se atașa la aparatele de tip ATM.

Criticile

apelanților inculpați I.C. și L.A. au vizat netemeinicia hotărârii instanței de

fond, respectiv greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1)

C. pen. și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de

plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Prin decizia

nr. 238 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală,

în dosarul nr. 1645.2/103/2007 s-a dispus:

În temeiul

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul L.A.

împotriva sentinței penale nr. 127/P din 4 iulie 2007 a Tribunalului Neamț, cu

privire la soluționarea laturii penale a cauzei, dar numai în ceea ce îl

privește pe acest inculpat; s-a desființat sentința atacată, iar, în

rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art.

10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.A. a fost achitat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 20 raportat

la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002 și art. 25 din Legea nr. 356/2002,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii.

A constatat că

inculpatul L.A. a fost reținut 24 de ore în ziua de 11 februarie 2007 și

arestat de la data de 16 februarie 2007, la data de 24 aprilie 2007.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a constat că

inculpatul apelant a fost asistat de apărător ales.

În temeiul

art. 292 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia.

În temeiul

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe penale de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Neamț și inculpatul I.C.

A constatat că

inculpatul I.C. a fost asistat de apărător ales.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul apelant I.C. a fost obligat la

plata sumei de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în

apelul declarat de procuror au rămas în sarcina statului.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art.323 alin. (1) C. pen., constituie fapta de asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea

unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele

decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice

formă a unei astfel de asocieri și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15

ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce

intră în scopul asocierii.

Existența

infracțiunii presupune mai multe persoane în calitate de subiecți activi,

indiferent de rolul jucat de aceștia, iar elementul regens al acestei

infracțiuni de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, în oricare dintre

acțiunile sale alternative, trebuie să privească o asociere care are ca

finalitate săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele care

intră în sfera de aplicare a art. 167 C. pen. (art. 155-163, art. 165 și art.

166

1

C. pen.).

Infracțiunea

de asociere nu trebuie să se confunde cu pluralitatea ocazională, deoarece

prima implică mai multe condiții intrinseci, și anume organizarea grupului,

reguli de acțiune, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor acestora.

Din studiul

actelor dosarului și a întregului material probator administrat în cauză nu se

confirmă existența unor dovezi certe privind forme sau modalități de organizare

a grupării, presupus a fi asociate, întrucât nu s-au identificat persoanele

bănuite ca fiind implicate în constituirea grupului infracțional și cunoscute

sub numele de S. V. și B.I și, consecință acestei împrejurări, nu s-a făcut

dovada coexistenței unei rezoluții infracționale în comiterea faptei de

asociere.

Nu s-a făcut

dovada că persoanele mai sus menționate aveau posibilitatea reală pentru

achiziționarea dispozitivelor proprii pentru citirea cărților de credit, și cu

atât mai mult existența unei organizări calificate în aducerea la îndeplinire a

intenției infracționale propuse, prin stabilirea regulilor de acțiune,

repartizare a unor roluri, ș.a.m.d., împrejurare care să conducă la concluzia

certă a existenței unei asocieri în comiterea de infracțiuni în sensul

dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. pen.

În ceea ce

privește comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronice de către inculpatul I.C.,

Curtea de Apel Bacău a reținut că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii

pronunțate, întrucât acesta deținea la domiciliu mai multe dispozitive,

inclusiv soft-uri, proprii falsificării instrumentelor de plată electronice,

potrivit raportului de constatare tehnico-științifică și cel al procesului

verbal încheiat în urma efectuării percheziției în sistemele informatice

ridicate de la același inculpat.

Legea

pedepsește simpla deținere a acestor dispozitive în condițiile în care se

urmărește falsificarea instrumentelor de plată electronice, iar dovada acestei

intenții infracționale a rezultat din conduita acestuia la momentul

tranzacționării în data de 10 februarie 2007.

În ceea ce

privește solicitarea parchetului, formulată ca și motiv de apel, de confiscare

de la inculpatul I.C. a sumei de 650 de Euro pe baza presupunerii că ar fi

dobândit - o fără drept, instanța de apel a constatat că această acuzare nu s-a

confirmat prin probe si nu poate fi primită ca întemeiată, hotărârea primei

instanțe fiind legală sub aceste aspect.

Cu privire la

vinovăția inculpatului L.A. în comiterea faptelor de tentativă la infracțiunea

de falsificare a instrumentelor de plată electronice și de deținere de

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată, Curtea de Apel

Bacău a reținut că prima instanță a apreciat corect, pe baza probatoriului

administrat, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor astfel de

infracțiuni. Este adevărat că inculpatul a purtat discuții telefonice privind

achiziționarea de dispozitive apte de falsificare a instrumentelor de plată și

respectiv apte pentru citirea cărților de credit bancare, dar din actele

dosarului nu rezultă împrejurarea că inculpatul a executat acte materiale care

să intre în categoria elementului regens al acestor infracțiuni, actele sale

fiind asimilate actelor de pregătire.

Având în

vedere cele mai sus expuse, instanța de apel a constatat că apelul declarat de

apelantul inculpat L.A. este întemeiat, iar celelalte apeluri sunt ne fondate.

împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău și inculpatul I.C.

Criticile

formulate în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au vizat

netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză,

circumscriindu-se următoarelor motive de recurs: 1. nu s-a indicat în minută și

nici în dispozitivul hotărârii, actul normativ, respectiv "codul

penal" la infracțiunea de tentativă de falsificarea unui instrument de

plată electronic, pentru care s-a dispus achitarea inc. L.A., ceea ce duce la

interpretarea că tentativa ar fi reglementată de legea specială mai sus­menționată

și nu de Codul penal; 2. decizia Curții de Apel Bacău este netemeinică în ce

privește achitarea inculpatului L.A., dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor: de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de

art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.; tentativă la falsificarea unui instrument de

plată electronic, prev. de art. 20 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr.

356/2002 și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de

plată electronică, prev. și ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002; 3. ambele

hotărâri sunt nelegale sub aspectul neconfiscării sumei de 650 Euro de la

inculpatul I.C., predată acestuia de inculpatul L.A. ca avans pentru

confecționarea echipamentului de fraudare a bancomatelor, predată acestuia la

data de 9 februarie 2007.

Recurentul

inculpat I.C. nu și-a motivat în scris recursul, însă, la termenul stabilit

pentru soluționarea cauzei, apărătorul acestuia a arătat că se critică greșita

condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev.

și ped.

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond, achitarea inculpatului în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La termenul

stabilit pentru soluționarea recursurilor, 12 mai 2008, reprezentantul

parchetului a susținut numai punctele 2 și 3 din motivele scrise de recurs ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, susținerile procurorului și ale

părților fiind consemnate în încheierea de amânare de pronunțare de la acea

dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând

hotărârea pronunțată în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate ,

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., cât și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

este fondat, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul L.A. și numai cu

privire la latura penală a cauzei, iar recursul inculpatului I.C. este

nefondat, pentru următoarele considerente:

art. 323 C. pen., constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni, "fapta persoanei de a se asocia sau de a iniția constituirea

unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, altele

decât cele arătate în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unei astfel de asocieri".

Elementul

material al laturii obiective se caracterizează, prin patru modalități de

acțiune: asocierea, inițierea, aderarea, sprijinirea. Aceste acțiuni au

conținut alternativ, oricare dintre acestea fiind suficientă pentru existența

elementului material al laturii obiective.

Asocierea

implică constituirea prin consensul mai multor persoane a unei pluralități

constituite de făptuitori, organizate în scopul de a ființa în timp și de a pregăti,

organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau a mai multor

infracțiuni. Caracterul de asociație îl conferă existența unei discipline

interne, a unor reguli de comportare, ierarhie etc.

Inițierea,

presupune nu numai gândul, ideea de a constitui o asociere, ci ea implică și o

anumită activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, precum și

propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la

ideea asocierii. Vor intra în acțiunea de inițiere toate actele întreprinse în

vederea determinării și pregătirii constituirii asocierii.

Aderarea

presupune că există o asociere de mai multe persoane în scopul săvârșirii de

infracțiuni și că subiectul și-a manifestat voința (fie printr-o declarație

formală, fie tacit) de a face parte din grupul de persoane între care s-a

înfăptuit asocierea.

Sprijinirea

asocierii presupune o activitate desfășurată de o persoană care, nefăcând parte

din asociere, ajută sau înlesnește ca aceasta să ființeze sau chiar să

pregătească săvârșirea infracțiunii (infracțiunilor) în vederea căreia a fost

constituită.

Analizând

probatoriul administrat, Înalta Curte constată că, așa cum corect a reținut

instanța de fond, fapta inculpatului L.A., care, a luat legătura cu mai multe

persoane, neidentificate încă, dar cunoscute sub numele de S., V. și B., cărora

le-a propus să achiziționeze dispozitive ce pot fi folosite pentru citirea

datelor aflate pe cârdurile bancare, în vederea falsificării acestora, urmând

ca aceste dispozitive să fie asamblate în Anglia, în scopul vânzării sau

folosirii pentru falsificarea cardurilor constituie infracțiunea de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. în

modalitatea inițierii.

În urma

demersurilor făcute de inculpatul L.A., acesta împreună cu V., B. și S. au

hotărât să contribuie în mod egal la achiziționarea dispozitivelor, acestea

urmând să fie transportate în Anglia fie cu ajutorul unui șofer de tir, fie, în

cazul în care nu se putea, să fie transportate de unul dintre ei, respectiv de

V., așa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între inculpat și V. la

data de 10 februarie 2007. Pentru dispozitivul achiziționat de la inculpatul I.C.,

cei patru s-au înțeles să achite fiecare câte 625 Euro, așa cum rezultă din convorbirile

telefonice purtate între ei.

Infracțiunea

de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni poate fi comisă în modalitatea

inițierii, de o singură persoană, astfel încât argumentele instanței de apel, în

sensul că „în cauză nu se confirmă existența unor dovezi certe privind forme

sau modalități de organizare a grupării, presupus a fi asociate, întrucât nu

s-au identificat persoanele bănuite ca fiind implicate în constituirea grupului

infracțional, cunoscute sub numele de S., V. și B. „ sunt neîntemeiate.

Nici apărările

intimatului inculpat L.A. în sensul că infracțiunea de asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni „nu trebuie confundata cu pluralitatea de

infracțiuni, cu atât mai mult cu cat nu s-au dovedit o serie de condiții ce

trebuiau îndeplinite, referitoare la organizarea grupului: reguli de acțiune,

ierarhia membrilor, repartizarea sarcinilor fiecăruia, etc. „ nu au suport real

întrucât, se raportează la activitatea inculpatului numai prin prisma

modalității „asocierii", fără a ține seama de „ inițiere", ca

modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

În ce privește

așa-zisele contradicții dintre mențiunile din cuprinsul rechizitoriului și cele

din hotărârea primei instanțe, Înalta Curte apreciază că acestea sunt simple

speculații, la fila 2 din rechizitoriu reținându-se în legătură cu infracțiunea

prevăzută de art. 323 C. pen., următoarele: "inculpatul L.A., vrând să

plece în Anglia pentru a efectua operațiuni cu cârduri falsificate, a încercat

să-și achiziționeze echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor. În cursul

lunii ianuarie 2007 inculpatul L.A., a luat hotărârea de a achiziționa

echipamente folosite la fraudarea ATM- urilor și falsificarea cardurilor

bancare pentru a le utiliza, împreună cu alte persoane, în străinătate, la

săvârșirea infracțiunilor în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor

de plată electronică, activitate ilicită ,generatoare de importante venituri

materiale. Pentru realizarea scopului anterior menționat inculpatul, la

începutul lunii februarie 2007, a contactat mai multe persoane, pe care le

cunoștea dinainte, în care avea încredere, cu care să se asocieze, în vederea

achiziționării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor și falsificării

cardurilor bancare. Întrucât nu avea bani suficienți pentru achitarea acestor

echipamente, el i-a cooptat în activitatea infracțională pe "S.",

"V." și "B.", din mun. Bacău.", iar la pag 23 :"

gruparea infracțională din care fac parte inculpații L.A. și I.C. și învinuiții

,"S.", "B.", "V.", întrunește toate elementele

constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,

prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen, întrucât, persoanele susmenționate

au înțeles să-și alăture eforturile într-un consens neechivoc, pentru a acționa,

potrivit unui plan și pentru o durată îndelungată, în vederea realizării unui

scop infracțional comun (achiziționarea și deținerea de echipamente utilizate

la fraudarea bancomatelor, cât și falsificarea instrumentelor de plată

electronice".

Reținând vinovăția

inculpatului L.A. în comiterea infracțiunii de asociere pentru comiterea de

infracțiuni, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani aplicată de instanța

de fond este îndestulătoare și corect individualizată față de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

2.Potrivit

art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a

săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs

efectul.

Tentativa la

infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 presupune îndeplinirea

următoarelor condiții: existența unei hotărâri de a săvârși infracțiunea de

falsificare a unui instrument de plată electronic, începerea executări

hotărârii infracționale și executarea este întreruptă, neproducându-se

rezultatul sau executarea este dusă până la capăt și rezultatul nu se produce.

Analizând

probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că toate cele trei

condiții mai sus enumerate, esențiale pentru existența tentativei la

infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de

art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 au fost

îndeplinite în persoana inculpatului L.A. Astfel, inculpatul L.A. a luat

hotărârea de a pleca în Anglia pentru a efectua operațiuni cu cârduri

falsificate. În vederea îndeplinirii acestei activități infracționale,

inculpatul L.A. a contactat mai multe persoane pentru a face rost de bani, a

strâns suma de 2500 Euro, iar la data de 9 februarie 2007 i-a dat

coinculpatului I.C. suma de 650 Euro, cu titlu de avans, urmând ca a doua zi

să-i achite diferența de 1850 Euro pentru achiziționarea unui dispozitiv

destinat falsificării instrumentelor de plată electronice.

Activitatea

desfășurată de inculpatul L.A. în vederea achiziționării unui dispozitiv de

citire și stocare a datelor informatice de pe cârduri nu face parte din sfera

actelor pregătitoare, ci constituie un act de executare a infracțiunii prev. de

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, acesta constituind un element ce

declanșează procesul cauzal spre producerea rezultatului urmărit, respectiv

falsificarea instrumentelor de plată electronice.

Apărările

inculpatului în sensul că nu subzistă tentativa la infracțiunea de falsificare

a instrumentelor de plată electronice întrucât " chiar dacă dispozitivul

ce se dorea a fi achiziționat poate fi folosit , în final, și la falsificarea

unui instrument de plată electronic, bineînțeles, asociat cu alte dispozitive

mai complexe" , nu a existat o încercare de punere în executare a unei

astfel de intenții, precum și faptul că dispozitivul putea fi folosit în

diferite scopuri, sunt neîntemeiate, întrucât, probele administrate în cauză au

stabilit intenția inculpatului și scopul în care a încercat achiziționarea

acestui dispozitiv.

Astfel, din

transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, din

procesul verbal de efectuare a percheziție la domiciliul inculpatului I.C., din

actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul L.A., care mai fusese

plecat în Anglia, a luat legătura cu mai multe persoane, neidentificate încă,

dar cunoscute sub numele de S., V. și B., cărora le-a propus să achiziționeze

dispozitive ce pot fi folosite pentru citirea datelor aflate pe cârdurile

bancare, în vederea falsificării acestora, urmând ca aceste dispozitive să fie

asamblate în Anglia, în scopul folosirii pentru falsificarea cardurilor. În

acest sens, inculpatul împreună cu V., B. și S. au hotărât să contribuie în mod

egal la achiziționarea dispozitivelor, acestea urmând să fie transportate în

Anglia fie cu ajutorul unui șofer de tir, fie, în cazul în care nu se putea, să

fie transportate de unul dintre ei, respectiv de V., așa cum rezultă din

convorbirea telefonică purtată între inculpat și V. la data de 10 februarie

înțeles să achite fiecare câte 625 Euro, așa cum rezultă din convorbirile

telefonice purtate între ei.

Susținerile

inculpatului L.A. că nu cunoștea pentru ce poate fi folosit dispozitivul pe

care îl solicitase inculpatului I.C., sunt nefondate, în condițiile în care

acesta a recunoscut că a încercat să mai achiziționeze și alte dispozitive

care, toate, puteau fi folosite doar pentru falsificarea cardurilor magnetice.

De asemenea, inculpatul a recunoscut că aceste dispozitive urmau a fi asamblate

în Anglia, fapt ce denotă că avea cunoștință despre scopul în care puteau fi

folosite.

Dacă

inculpatul ar fi intenționat doar să vândă dispozitivele cumpărate din țară, nu

ar fi urmărit să le și asambleze în Anglia, așa cum a declarat, scopul real

urmărit fiind de a folosi respectivul dispozitiv pentru falsificarea cardurilor.

Pentru aceste

motive, Înalta Curte constată că fapta inculpatului L.A. care, în vederea

falsificării unui instrument de plată electronic, a contactat mai multe

persoane pentru a face rost de bani, a strâns suma de 2500 Euro, l-a contactat

pe inculpatul I.C., i-a comandat să fabrice un echipament de falsificare de

cârduri bancare, i-a achitat în avans suma de 650 de Euro și s-a prezentat

pentru ridicarea aparatului având asupra sa restul de bani ce erau necesari

pentru achiziționarea acestui dispozitiv, întrunește elementele constitutive

ale tentativei la infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată

electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 .

La

individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului L.A. pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de falsificare a unui instrument de plată

electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, modali tea de

comitere, consecințele produse, precum și conduita inculpatului și îi va aplica

o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.

pen.

3.Prin

rechizitoriul nr. 1645/103 din 12 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului L.A. și pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronice prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Motivația

instanței de fond, însușită fără rezerve de instanța de apel, cu privire la

soluția de achitare a inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronice prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, a vizat faptul că din

actele dosarului nu rezultă că asupra inculpatului L.A. sau la domiciliul său

au fost găsite echipamente care pot fi folosite la falsificarea instrumentelor

de plată electronice; inculpatul doar a încercat achiziționarea unui dispozitiv

de la coinculpatul I.C., fără însă a exista vreo dovadă că acest dispozitiv a

intrat în posesia lui; de asemenea, nu există nicio dovadă că inculpatul ar fî

fabricat vreun echipament pentru falsificarea instrumentelor de plată

electronice.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, reține că activitatea inculpatului

L.A., care a cerut inculpatului I.C. să săvârșească o faptă prevăzută de legea

penală, solicitându-i, contra cost, să confecționeze echipamentul de fraudare a

bancomatelor, așa cum rezultă și din declarațiile contradictorii ale acestuia

și ale ambilor inculpați, constituie complicitate la infracțiunea de deținere

de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, iar

nu infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, soluție

justificată și prin faptul condamnării coinculpatului I.C., pentru aceiași

infracțiune.

Prin urmare,

recursul parchetului este fondat și prin prisma acestui al doilea motiv de

casare invocat.

Pentru aceste

motive, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, Înalta Curte va casa în parte, hotărârile pronunțate în cauză în

limitele arătate, iar în rejudecare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va

dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului L.A. din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002,

în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr.

365/2002, urmând ca în baza acestui text de lege să-l condamne pe inculpat la

pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. proc. pen., va contopi

pedepsele de mai sus și va dispune ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.

pen.

De asemenea,

va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a teza a II a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen.

Cu privire la

individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, în raport de

vârsta inculpatului, dar și de necesitatea aplicării unui tratament egal cu

coinculpatul I.C., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și

fără privarea de libertate, astfel încât , constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen., va dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art.

86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se

prezinte trimestrial la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.

359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II a și lit. b) C. pen.

privește motivul de recurs privind neconfiscarea sumei de 650 de Euro de la

inculpatul I.C., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanțele de

fond și de apel reținând în mod corect că aspectul dobândirii de către

inculpatul I.C. a acestei sume de bani nu a fost probată, neputându-se dispune

confiscarea potrivit art. 118 C. pen. pe baza unei simple prezumții.

asemenea, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului I.C. este nefondat,

urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Din

probatoriul administrat rezultă că în urma percheziției efectuate la domiciliul

inculpatului I.C., au fost ridicate mai multe obiecte cu privire la care

existau indicii că ar putea fi folosite la săvârșirea de infracțiuni în

domeniul falsificării instrumentelor de plată electronice.

Aceste obiecte

au fost supuse analizării de către Institutul pentru Tehnologii Avansate

București în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice.

Raportul de

constatare tehnico-științific din data de 12 februarie 2007, aflat la fila 47

din vol I d.u.p. a stabilit că "materialele analizate pot fi

interconectate logic și funcțional astfel încât dispozitivul rezultat va fi

capabil ca prin intermediul unui cap magnetic, precum cele prezentate în Anexă,

să achiziționeze datele memorate pe banda unei cartele magnetice. Aceste

materiale pot fi interconectate în scopul realizării unui echipament destinat

citirii și memorării a datelor în format electronic aflate pe cârdurile

magnetice." De asemenea, s-a stabilit că dacă acest sistem este atașat

peste panoul frontal al unui echipament de tip ATM, în memoria dispozitivului

se pot stoca datele de tip bancar ce sunt memorate pe cârdurile magnetice ale

utilizatorilor respectivului ATM, fără a împiedica buna funcționare a acestuia.

Tot cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului I.C. au fost găsite și

ridicate un laptop marca Toshiba și două mini CD.-uri, care conțin aplicațiile

mini 123 sc.exe și mini 400 exe, cele două dispozitive fiind utilizate pentru

citirea, stocarea în memoria internă și transmiterea ulterioară a datelor de pe

cârdurile magnetice la un calculator personal.

Conform

rezultatului percheziției informatice efectuate asupra laptopului utilizat de

inculpatul I.C., rezultă că acesta conține fișiere cu programe și aplicații

software destinate falsificării cardurilor bancare, respectiv fișierele cu

denumirile mini 400 Ink și mini 123 Ink și 9 fișiere tip imagine, reprezentând

dispozitive de citire a benzilor magnetice a cardurilor.

De la locuința

inculpatului I.C. au fost ridicate mai multe înscrisuri (agende telefonice) din

care rezultă, la fel ca și dintr-o convorbire telefonică a acestuia, că are

legături apropiate cu numitul C.V., zis B. și C.M. zis „ A.", care au fost

trimis în judecată pentru infracțiuni similare cu cele pentru care este trimis

în judecată inculpatul.

De asemenea,

în agendele telefonice ale inculpatului I.C. sunt menționate mai multe numere

de telefon ale unor persoane, în dreptul cărora inculpatul a făcut mențiuni

privind partea aparaturii specifice destinate falsificării instrumentelor de

plată electronică pe care o poate realiza, denumite guri și pisici.

În plus, din

interceptările convorbirilor telefonice efectuate rezultă că inculpatul se

ocupa cu confecționarea unor dispozitive folosite pentru falsificarea cardurilor,

fiind la curent cu tot ce apărea nou pe piață, astfel încât, apărările

inculpatului în sensul că nu cunoștea scopul în care urma să fie folosit dispozitivul

procurat coinculpatului L.A., sunt neverosimile.

Pentru toate

aceste