ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și art. 19 din Legea nr. 503/2004, reclamantul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 17757/12.11.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care s-a admis parțial cererea de plată nr. x/11.04.2017, depusă în dosarul de daună nr. BU0030B16, deschis la B. S.A.- în faliment și preluat de Fondul de Garantare a Asiguraților.

A solicitat anularea parțială a deciziei nr. 17757/12.11.2018 și obligarea pârâtei și la plata următoarelor sume:

I. În principal la plata:

- sumei de 42.065 RON reprezentând diferență din indemnizația de asigurare de 30.000 Euro datorată de pârâtă pentru avarierea bunului imobil asigurat;

- sumei de 13.200 RON reprezentând contravaloarea indemnizației de asigurare datorată de pârâtă pentru avarierea bunurilor mobile asigurate;

- a dobânzii legale datorate, de la data scadentei, 11.04.2016 până la plata debitului;

- a sumei de 4.744,92 RON reprezentând cheltuieli de judecată;

II. În subsidiar, la plata:

- sumei de 21.881 RON reprezentând diferență din indemnizația de asigurare de 113.796 RON datorată de pârâtă pentru avarierea bunului imobil asigurat;

- sumei de 13.200 RON reprezentând contravaloarea indemnizației de asigurare datorată de pârâtă pentru avarierea bunurilor mobile asigurate;

- a dobânzii legale datorate, de la data scadentei, 11.04.2016 până la plata debitului;

- a sumei de 4.744,92 RON reprezentând cheltuieli de judecată

În motivarea cererii a arătat că prin Decizia nr. 1.498/27.07.2016, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a dispus retragerea autorizației de funcționare și solicitarea intrării în procedura de faliment a societății B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 2213 din data de 16 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a dispus obligarea pârâtei să emită o decizie, prin care să soluționeze cererea de despăgubiri formulată de reclamant, pentru suma de 13.200 reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru bunurile din imobil, a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Deciziei FGA nr. 17757/12.11.2018 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1350 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, proporțional cu admiterea cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2213 din data de 16 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și recurs incident reclamantul A..

Prin decizia nr. 2626 din data de 17.06.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva sentinței nr. 2213 din 16 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința recurată și rejudecând: a respins în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a respins recursul incident declarat de recurentul-reclamant A., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 24.06.2020 Fondul de Garantare a Asiguraților a depus cerere de completare a deciziei nr. 2626 din data de 17.06.2020 în sensul obligării intimatului-reclamant la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2626 din data de 17.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se constată caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)".

Prin edictarea normei juridice redate, intenția legiuitorului a fost aceea de a sigura părților posibilitatea înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Prin concluziile formulate, recurentul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată".

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul. Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

În cauză, prin casarea hotărârii instanței de fond și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, situație în care partea câștigătoare este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2626 din data de 17.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va dispune completarea acesteia în sensul că intimatul-reclamant A. va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2626 din data de 17.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2626 din data de 17.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă intimatul-reclamant A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.