ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin sentința civilă nr. 202/8.05.2019 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și a fost respinsă cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In fapt, s-a retinut că reclamantul este salariatul Direcției de Sănătate Publică Brăila, ocupând funcția de director executiv în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. R/286/04.02.2011.
Prin Dispoziția nr. 11/29.01.2018 și Dispoziția nr. 116/07.05.2018, ambele emise de Direcția de Sănătate Publică Brăila, s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Având în vedere că obiectul cauzei constă în anularea dispozițiilor de salarizare menționate și că aceste acte administrative au fost emise de Direcția de Sănătate Publică Brăila, tribunalul a apreciat că Ministerul Sănătății nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere instanța reține că pârâtul, ca autoritate centrală, nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul.
1.2. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați
Prin decizia nr. 1149/2019 din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, ca inadmisibilă.
Instanța a respins ca nefondat recursul promovat de către recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 28.03.2019 și a sentinței civile nr. 202/8.05.2019 pronunțate de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. x/2018.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat recurs A., fiind criticată hotărârea pentru greșita soluționare a cererii prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, fiind indicate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Recurentul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate ca fiind neconstituționale.
Recurentul a arătat că instanța a golit de conținut cererea privind sesizarea Curții Constituționale prin faptul că a apreciat că are prioritate analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive. A susținut că, astfel, a fost prejudicat întrucât a fost lipsit de posibilitatea ca instanța de contencios constituțional să analizeze aspectele semnalate în legătură cu normele a căror neconstituționalitate a cerut a fi analizată.
A arătat că cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este admisibilă, iar o soluție favorabilă a Curții Constituționale înseamnă schimbarea soluției din dosar.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Prin cererea introductivă recurentul-reclamant a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea unor dispoziții ce vizează raportul său de muncă cu Direcția de Sănătate Publică Brăila, dispoziții ce au vizat stabilirea drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Tribunalul Brăila învestit cu soluționarea cauzei a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății și a respins cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Galați sesizată cu soluționarea recursului declarat a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și a respins, de asemenea, recursul declarat împotriva hotărârilor atacate (încheiere și sentință).
Instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a intrat în analiza fondului, motiv pentru care în analizarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 153/2017 a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu recursul.
Prin cererea de recurs formulată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul a aratat că cererea sa este admisibilă, întrucât dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale au legătură cu fondul cauzei dedus judecății, respectiv vizează stabilirea de către conducătorul instituției publice a salariului de bază pentru funcțiile de conducere, implicit și a salariului său de bază.
Înalta Curte analizând criticile formulate de recurent, cu privire la soluția dată de instanța de recurs cererii de sesizare a Curții Constituționale, constată că sunt nefondate, pentru argumentele ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial (…).
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."
Înalta Curte reține că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurent, întrucât hotărârea instanței este motivată, cuprinde argumentele care au stat la baza adoptării soluției, nu cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, fiind respectate întrutotul dispozițiile art. 425 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că acest motiv de casare a fost invocat de recurent pur formal, motiv pentru care va fi respins.
Cu privire la critica ce vizează motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a apreciat că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale au legătură cu fondul cauzei dedus judecății, pentru că vizează stabilirea de către conducătorul instituției publice a salariului de bază pentru funcțiile de conducere, implicit și a salariului său de bază.
Însă, litigiul ce vizează raportul de serviciu al recurentului a fost soluționat de către instanța de fond pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, iar excepția de neconstituționalitate invocată vizează fondul cauzei, așa cum a explicitat recurentul, respectiv stabilirea de către conducătorul instituției publice a salariului de bază pentru funcțiile de conducere.
Or, critica privind ordinea soluționării excepțiilor invocate în litigiu nu poate face obiectul prezentului recurs, iar, în cazul de față, al recursului ce vizează exclusiv soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte poate verifica motivul de casare invocat exclusiv în raport cu analizarea condițiilor de admisibilitate ale cererii.
Condițiile de admisibilitate desprinse din art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele: - excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către recurentul din proces.
Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută de norma juridică arătată cu privire la condiția existenței unei legături între dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care a fost invocată, așa cum corect a reținut Curtea de Apel Galați în decizia atacată.
Înalta Curte reține că nu sunt incidente cazuri de interpretare ori aplicare greșită a dispozițiilor legale de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, motiv pentru care și acest motiv de casare urmează a fi respins.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1149/2019 din 21 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.