Decizia nr. 29/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici, Casa de Pensii a Notarilor Publici din România, C. și Casa de Asigurări Sociale a Notarilor Publici, revocarea în parte a Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii - art. 7 pct. 5 și 6; revocarea în parte a Hotărârii nr. 19/2014 a Consiliului Uniunii în ceea ce privește pe C.; anularea Hotărârii nr. 24/25.04.2013, respectiv a Hotărârii nr. 4/2018, în ceea ce o privește pe C. ca membru în Consiliul de Administrație al Casei de Pensii a Notarilor Publici; comunicarea hotărârii prin care a fost numită președinte a Casei de Asigurări a Notarilor Publici (Casa de Răspundere Civilă a Notarilor Publici); revocarea acestei hotărâri prin care a fost numită președintă a Casei de Asigurări a Notarilor Publici; restituirea Uniunii Naționale a Notarilor Publici de către C. a sumelor încasate în aceste funcții - 100.000 RON, fiind în incompatibilitate și conflict de interese; obligarea pârâtei la despăgubiri materiale, în sumă de 20.000 RON pentru fiecare și despăgubiri morale 10.000 euro pentru fiecare.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din data de 10.06.2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 138 alin. (6) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bihor.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății. În motivarea recursului, recurenții - reclamanți au susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea judecării petitelor ce formează obiectul prezentului dosar, având în vedere că în acest dosar au solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 47/2013 și anularea Hotărârii nr. 24/25.04.2013, respectiv a Hotărârii nr. 4/2018, în ceea ce o privește pe C. ca membru în Consiliul de Administrație al Casei de Pensii a Notarilor Publici.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului au formulat întâmpinare intimații-pârâți Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Casa de Pensii a Notarilor Publici din România și C., prin care au invocat excepția nulității recursului, susținând că recurenții nu au indicat nici măcar formal vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar argumentele invocate nu reprezintă critici concrete ale încheierii recurate. Pe fondul recursului, au solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Excepția nulității recursului, invocată de intimații - pârâți prin întâmpinare, a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 12 ianuarie 2021, fiind respinsă de instanță, ca neîntemeiată. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauza de față, măsura suspendării judecății a fost dispusă până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Oradea, înregistrat la această instanță ca efect al declinării de către Tribunalul Bihor. Dosarul, la care au fost conexate pe rând dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2018, t/2019, s/2019 și 197/35/2019, are ca obiect, printre altele, solicitarea reclamanților A. și B. privind anularea în parte a Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, respectiv art. 2 alin. (2) pct. b și art. 7 pct. 5 și 6, precum și anularea Hotărârii nr. 24/25.04.2013 a Consiliului Uniunii în ceea ce privește nominalizarea domnilor D., E., F. și C. ca membri ai Consiliului de administrație ai Casei de Pensii a Notarilor Publici și a Hotărârii nr. 4/2018 a Consiliului Uniunii în ceea ce privește nominalizarea domnilor D., C., membri în Consiliul de Administrație al Casei de Pensii a Notarilor Publici și a dl. G. președintele Casei de Pensii a Notarilor Publici. Prezentul dosar are ca obiect, după disjungere, revocarea în parte a Hotărârii nr. 47/2013 a Consiliului Uniunii art. 7 pct. 5 și 6 și anularea Hotărârii nr. 24/25.04.2013, respectiv a Hotărârii nr. 4/2018 în ceea ce o privește pe C. ca membru în Consiliul de Administrație al Casei de Pensii a Notarilor Publici. Între cele două dosare, aflate în etape procesuale diferite, există o evidentă legătură, observându-se și o triplă identitate de părți, obiect și cauză. În acest context, în mod legal și temeinic, pentru a nu fi încălcate drepturile părților, instanța de fond a aplicat prevederile art. 138 alin. (6) C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului anterior menționat. Rațiunea soluției adoptate prin încheierea recurată, anume suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrării justiției și prevenirii pronunțării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorității de lucru judecat. Dispozițiile art. 138 alin. (1) și (6) C. proc. civ. statuează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte", iar "când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului." Împrejurarea că în dosarul nr. x/2018 figurează și alți intimați-pârâți nu prezintă relevanță sub aspectul legalității măsurii dispusă de instanța de fond, în condițiile în care nu este necesară existența unei identități totale a părților, importantă fiind legătura de cauzalitate dintre cele două dosare. Reținându-se, astfel, că, prin încheierea recurată, instanța de fond a dat efect, în mod corect, dispozițiilor legale sus-citate și nu există motive de casare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.