ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4350/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală de Programe Europene Capital Uman: suspendarea executării Deciziei nr. 53039/5.09.2017 emisă de către Direcția Generală de Programe Europene Capital Uman și a Notificării nr. x/30.06.2017 emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, referitoare la rezultatul verificării conformității administrative și eligibilității Cererii de finanțare Cod My SMIS 105073 cu titlul "ACCES - Acces egal la educație pentru preșcolari și școlari din comunități defavorizate ale județului Brăila" și rezervarea finanțării necesare implementării proiectului până la pronunțarea instanței de fond; anularea în totalitate a Deciziei nr. 53039/5.09.2017 și obligarea pârâtului la aprobarea Cererii de finanțare privind conformitatea administrativă și eligibilitatea, transmiterea Cererii în etapa de evaluare tehnică și financiară și evaluarea acesteia în termeni legali în aceleași condiții de care au beneficiat și ceilalți competitori, în virtutea dreptului la tratament egal.

Prin sentința nr. 270/2017 pronunțată în data de 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect suspendare executare act administrativ; a dispus anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017 și Notificarea nr. x/30.06.2017 emise de către pârât; a obligat pe pârât să admită Cererea de finanțare Cod MySMIS - ACCES - "Acces egal la educație pentru preșcolari și școlari din comunități defavorizate ale județului Brăila" în cadrul etapei privind conformitatea administrativă și eligibilitatea și să transmită Cererea în etapa de evaluare tehnică și financiară.

Pârâtul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, antecesor al Ministerului Fondurilor Europene, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018, a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea sentinței, fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fie cu rejudecarea cauzei și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și neîntemeiată în ceea ce privește cererea de suspendare promovată; ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește petitul privind suspendarea Notificării nr. x/30.06.2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale referitoare la rezultatul verificării conformității administrative și eligibilității Cererii de finanțare Cod MySMIS: 105073 cu titlul "ACCES- Acces egal la educație pentru preșcolari și școlari din comunități defavorizate ale județului Brăila"; ca neîntemeiată în ceea ce privește cererea de anulare.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1. Motivele de recurs privind soluția dată cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emisă de Direcția Generală Programe Europene Capital Uman și a Notificării OI POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017

3.1.1. Motivul de recurs privind încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.)

În materia contenciosului adminstrativ, hotărârea ce se va pronunța cu privire la cererea de anulare nu are caracter executoriu, astfel după a apreciat în mod greșit instanța de fond pentru a justifica nepronunțarea cu privire la cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant, precum și nepronunțarea asupra excepțiilor și apărărilor invocate de recurentă cu privire la acest petit. Un astfel de caracter executoriu îl are, potrivit prevederilor legale anterior menționate. numai hotărârea dată cererii de suspendare. Nu se poate considera faptul că, atâta vreme cât instanța de fond a înțeles să se pronunțe direct asupra cererii de anulare, nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de suspendare. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (3) din C. proc. civ., în dispozitivul hotărârii nu se indică faptul că hotărârea este executorie, ci faptul că este pronunțată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțarea asupra cererii de suspendare era cu atât mai necesară cu cât se solicitase de către instituția recurentă, în ceea ce privește cererea de suspendare a Notificării, introducerea în cauză a Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale (OIPOCU MEN), emitent al respectivei notificări. Or, pronunțarea cu privire la acesta solicitare și introducerea în cauză a acestei instituții ar fi determinat stabilirea corectă a cadrului procesual.

Astfel, în situația în care s-a solicitat și s-a dispus prin hotărârea judecătorească admiterea cererii de finanțare, cadrul procesual era absolut necesar să fie stabilit și în contradictoriu cu OIPOCU - MEN la nivelul căruia, potrivit procedurilor interne de lucru și reglementărilor legale aplicabile, urma să fie admisă cererea de finanțare și să se transmită în etapa de evaluare tehnică și financiară. Instanța de fond încalcă, în mod vădit, prin considerentele formulate cu privire la lipsa pronunțării asupra cererii de suspendare, normele de drept material aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative.

Deși nu înțelege să se mai pronunțe asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative, cu această motivare greșită, prin dispozitivul hotărârii judecătorești instanța de fond a dispus admiterea acțiunii având ca obiect suspendare act administrativ. Așadar, sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, între considerente și dispozitivul acestei hotărâri judecătorești existând contrarietate.

3.1.2. Motivele de recurs privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.)

În speța dedusă judecății, instanța de fond, deși a fost sesizată cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emisă de Direcția Generală Programe Europene Capital Uman și a Notificării Ol POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017, prin considerentele hotărârii judecătorești a apreciat faptul că nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de suspendare formulate și nici asupra excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate relativ la acest capăt de cerere, fără să motiveze într-o manieră legală această abținere de la pronunțare cu privire la cererea de suspendare.

3.2. Motivele de recurs privind soluția dată cererii de anulare a executării Deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017 emise de Direcția Generală Programe Europene Capital Uman:

3.2.1. Sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.)

Instanța de fond a reținut, în mod greșit, aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordinului comun nr. 698/1425/2016 al Ministrului Fondurilor Europene și al Ministrului Finanțelor publice și nu a documentului "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" deși, prin apărările formulate, s-a arătat faptul că Ordinul nr. 698/1425/2016 este o reglementare legală cu aplicabilitate generală pentru toate cheltuielile efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020. Documentul numit "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" cuprinde informații și reguli generale de eligibilitate aplicabile în mod obligatoriu solicitanților care doresc să obțină finanțare din FSE, prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, regulile specifice aplicabile unei cereri de propuneri de proiecte finanțate prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, urmând să se regăsească în Ghidul condiții specifice aferent respectivei cereri, elaborat în completarea elementelor reglementate de cadrul general rerezentat de Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020.

Atât cererea de finanțare, cât și contestația formulată împotriva Notificării Ol POCU- MEN nr. 4375/D/30.06.2017, au fost depuse de către reclamant în conformitate cu prevederile Orientărilor privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, a căror valabilitate o contestă prin cererea de chemare în judecată.

În privința publicării acestui document, despre care instanța de fond reține în mod greșit că nu ar fi fost publicat în Monitorul Oficial, apariția acestui document a fost transparentă, la data de 29.02.2016 pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene fiind postat draftul acestui document în vederea consultării publice, împreună cu un anunț care se regăsește încă pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene - secțiunea Comunicare - Anunțuri AM.

Ghidul Solicitantului Condiții Generale POCU a fost aprobat prin Ordinul ministrului fondurilor europene pentru aprobarea "Orientărilor privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" aferent apelurilor de proiecte lansate în cadrul Orientărilor privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 nr. 536/20.04.2016, ordin care a fost publicat pe pagina de internet a MFE.

Totodată, în aplicarea prevederilor sale, a fost elaborat Ghidul solicitantului condiții specifice de accesare a fondurilor, Programul "ȘCOALĂ PENTRU TOȚI", aferent Programului Operațional Capital Uman, Axa prioritară 6, Obiective Specifice (O.S.) 6.2, 6.3, 6.4, 6.6, aprobat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1841/09.09.2016, ordin care a fost publicat pe pagina de internet a MFE.

Prin Decizia nr. 53039 din data de 05.09.2017 s-a constatat, cu privire la Criteriul de verificare a conformității administrative nr. 1, faptul că Cererea de finanțare respectă formatul solicitat și conține toate anexele solicitate, însă s-a încălcat Subcriteriul 10, în sensul că Partenerul A. nu a depus Declarația privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor ce vor fi efectuate în cadrul operațiunii propuse spre finanțare din FESI, deși în Bugetul proiectului are incluse cheltuieli cu deplasarea, purtătoare de TVA. Membrii comitetului de evaluare au constatat în mod corect faptul că partenerul A. nu a depus Declarația privind eligibilitatea TVA, astfel încât nu au fost respectate prevederile Anexei 5 la Orientărilor Generale, Anexei 9 la Condițiile Specifice și ale Anexei 12 la Condițiile Specifice.

Contrar celor reținute de instanța de fond, obligativitatea stabilită de Orientările generale privind accesarea finanțărilor în cadrul POCU 2014-2020, a depunerii Declarației privind eligibilitatea TVA și de către partener nu contravine prevederilor Ordinului comun al MFE și MPF nr. 698/1425/2016, a cărui aplicabilitate este reținută de instanță ci, dimpotrivă, deoarece cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă sunt eligibile spre decontare din FSE, îl completează, în sensul armonizării cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020 și Hotărârii Guvernului nr. 93/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.

Nu doar solicitantul, ci și partenerii acestuia se află pe circuitul fluxurilor financiare reglementate de cele două acte normative menționate, respectiv plata prefinanțării și a cererilor de rambursare (care pot conține inclusiv TVA eligibil nedeductibil), cu atât mai mult este justificată prezentarea, la momentul depunerii cererii de finanțare, a Declarației privind eligibilitatea TVA, de către toți partenerii proiectului, astfel încât este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că cerința depunerii Declarației privind eligibilitatea TVA pentru partenerul A. este "excesiva și adăugând la lege".

Așadar, întrucât partenerul A. avea repartizate, conform bugetului proiectului, cheltuieli pentru deplasarea experților, aceste cheltuieli fiind purtătoare de TVA, avea obligația să completeze la rîndul său, Declarația privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor ce vor fi efectuate în cadrul operațiunii propuse spre finanțare din FESI, lucru care în fapt nu s-a petrecut, această declarație nefiind depusa.

Un alt aspect vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii cu privire la cererea de anulare formulată de intimatul-reclamantul îl vizează anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017 si a Notificării nr. x/30.06.2017 emise de către pârât, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată se solicitase doar anularea în totalitate a deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017, nu și anularea Notificării nr. x/30.06.2017, care nu a fost emisă de către pârât, astfel după cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci de către Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman -Ministerul Educației Naționale (Ol POCU MEN), a cărui introducere în cauză nu fusese realizată. Instanța de fond nu avea căderea de a-și depăși limitele investirii și de a se pronunța pe "mai mult decât s-a cerut", dispunând anularea unui act administrativ a cărui anulare nu a fost solicitată de intimatul-reclamant, ceea ce face hotărârea judecătorească pasibilă de casare și pentru motivele prevăzute de prevederile art. 488 pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

3.2.2. Sentința nu este motivată și a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.)

Recurenta-pârâtă și-a formulat în mod exhaustiv apărările prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosarul cauzei, însă instanța de fond nu a înțeles să se pronunțe asupra apărărilor ministerului și nici nu a indicat vreun motiv legal pentru care a înțeles să înlăture aceste apărări.

Deși dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevăd faptul că în considerente trebuie redate susținerile pe scurt ale părților, instanța de fond reia pe 4 pagini din sentință susținerile intimatului-reclamant din cererea de chemare în judecată. În speța dedusa judecății, modul în care instanța a motivat sentința recurată echivalează în mod evident cu o nemotivare, din moment ce aceasta nu a analizat apărările invocate de instituția pârâtă.

Spre exemplificare, s-a învederat instanței de fond faptul că a intervenit prescrierea dreptului la acțiune cu privire la documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020", iar a formula critici pe cale indirectă cu privire la prevederile sale ar echivala cu o veritabilă repunere în termenul de contestare, apărări cu privire la care instanța de fond nu a înțeles să se pronunțe în vreun fel, cu încălcarea legii. Totodată, în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la aprobarea Cererii de finanțare, s-a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât, raportat la cele solicitate prin celelalte capete de cerere, aprobarea cererii de finanțare nu s-ar putea face decât pe cale administrativă, ca urmare a repunerii reclamantului în situația anterioară emiterii actelor administrative atacate.

Deși prin considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond nu a înțeles să analizeze această excepție iar prin dispozitiv nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată, a dispus în mod nelegal, trecând peste această apărare, obligarea pârâtei la admiterea cererii de finanțare și transmiterea cererii în etapa de evaluare tehnică și financiară.

3.2.3. Sentința a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.)

Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialitații și disponibilității; cu încălcarea principiului disponibilității, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, dând mai mult decât s-a cerut, respectiv atât anularea Deciziei nr. 53039/5.09.2017, cât si a Notificării Ol POCU - MEN nr. 4375/30.06.2017. Soluția a fost pronunțată de instanța de fond cu depășirea limitelor investirii, încălcându-se astfel principiul disponibilității și fără punerea în discuția părților a unei eventuale cereri de anulare a Notificării Ol POCU - MEN nr. 4375/30.06.2017, încălcându-se pe cale de consecință principiul contradictorialității, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. cu privire la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 și ale art. 498 din C. proc. civ.

Reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN BRĂILA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.1. În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prin abținerea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de suspendare și asupra excepțiilor relativ la acest capăt de cerere

O astfel de cerere este lipsită de obiect, deoarece suspendarea deciziei nr. 53039/2017 nu face parte din dispozitivul sentinței recurate întrucât ar fi fost la rândul ei lipsită de obiect, din moment ce instanța de fond s-a pronunțat direct asupra fondului cauzei, iar cererea de suspendare ar fi operat, oricum, până la pronunțarea pe fond.

Indiferent dacă instanța ar fi admis sau ar fi respins cererea de suspendare a deciziei nr. 53039/2017 emisă de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, efectele unei astfel de decizii ar fi operat până la pronunțarea pe fond, adică în același timp.

Mai mult decât atât, prin recurs, pârâta - recurentă invocă sancțiunea nulității asupra acelei părți din dispozitivul sentinței referitoare la suspendarea deciziei nr. 53039/2017, care nu există; după cum se poate observa la o simplă lecturare a sentinței nr. 270/2017, dispozitivul sentinței se referă la anularea deciziei și nu la suspendarea acesteia, arătându-se în motivare de ce instanța nu va dispune asupra suspendării. Consideră intimata că instanța de fond a apreciat corect rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind suspendarea deciziei nr. 53039/2017 în condițiile pronunțării asupra cererii de anulare a acesteia.

4.2. In ceea ce privește motivarea recursului împotriva admiterii cererii de anulare în totalitate a deciziei nr. 53039 din data de 05.09.2017

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă privesc pronunțarea sentinței cu o presupusă încălcare și aplicare greșită a normelor de drept material.

În argumentarea sa, pârâtul-recurent, păstrează aceeași optică, potrivit căreia, înscrisul numit "Orientări generale privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" emis de Autoritatea de Management a Programului Operațional Capital Uman este mai presus de orice reglementare legală și trebuie respectat ad literam.

În argumentele sale, recurenta-pârâtă invocă faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat cu "Orientări generale privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" nu au fost publicate în Monitorul Oficial aducând ca argumente publicarea documentului pe un site în vederea consultărilor publice, recunoscând astfel caracterul său orientativ, provizoriu și perfectibil. Practic pârata-recurenta recunoaște că documentul care a fost invocat ca fiind temeiul legal în baza căruia a respins cererea de finanțare a beneficiarului nu are un caracter imperativ, iar publicarea sa pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene nu este de natura a substitui obligația publicării in Monitorul Oficial in vederea invocării puterii de lege pe care acesta i-o atribuie.

În ceea ce privește presupusa imposibilitatea de punere în aplicare a sentinței, motivată de faptul că instanța a dispus asupra anulării notificării nr. x/30.06.2017, se arată că dispozitivul sentinței este fără echivoc și privește anularea de către instanță a actelor administrative respective și nu presupune o conduită activă din partea recurentei-pârâte în sensul emiterii vreunui înscris prin care să anuleze un act emis de altă autoritate, astfel încât aceasta sa invoce o presupusa imposibilitate de punere în executare a acestuia. Astfel, singura conduita activă la care este obligată pârâta recurenta este cea de admitere a cererii e finanțare și de a transmite cererea în etapa de evaluare tehnicăși financiară.

Pe fond, atât Cererea de finanțare depusă de Reclamant (Solicitantul finanțării), cât și contestația aferentă au fost evaluate în mod arbitrar, cu încălcarea actelor normative în vigoare pe de o parte, și fără respectarea prevederilor Metodologiei de evaluare, pe de altă parte.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Direcția Generală Programe Europene Capital Uman a impus pentru evaluarea proiectelor un document fără caracter normativ, ci doar orientativ, numit "Orientări generale privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital, Uman 2014-2020", în conținutul căruia nu a transpus prevederile legale pentru cererile de proiecte finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune 2014-2020, așa cum avea responsabilitatea conform art. 4 și art. 5 din Ordinul 698/11.05.2016. Faptul că un document care trasează liniile generale pentru un întreg program operațional este necorelat cu legislația, este de natură a ridica grave semne de întrebare cu privire la întregul proces de evaluare și implementare derulat în cadrul acestui program.

Declarația lipsă pentru partener, invocată ca motiv de respingere a proiectului nu e prevăzută de legislația în vigoare la momentul depunerii Cererii de finanțare; este total lipsită de obiect, partenerul neavând achiziții; putea fi solicitată și clarificată prin mecanismul de clarificări, conform Metodologiei de evaluare și selecție și documentului "Orientări generale privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020".

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 alin. (2) din Legea 134/2010 privind Noul C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

7.1. Situația de fapt reținută de prima instanță

La data de 30.11.2016, în cadrul Programului Operațional Capital Uman, Apel de proiecte nr. POCU/74/6/18 programul "Școală pentru toți", instituția reclamantă a depus o cerere de finanțare cu titlul "ACCES - Acces egal la educație pentru preșcolari și școlari din comunități defavorizate ale județului Brăila".

În etapa de evaluare a conformității administrative și eligibilității, cererea a fost respinsă, prin Notificarea OI POCU - MEN nr. 4375/D/30.06.2017. Din Grilele de evaluare anexate acestei notificări, rezultă că motivul respingerii cererii l-a reprezentat omisiunea solicitantului de a depune Declarația privind eligibilitatea TVA aferentă cheltuielilor partenerului B., ce vor fi efectuate în cadrul operațiunii propuse spre finanțare, deși în Bugetul proiectului are incluse cheltuieli cu deplasarea, purtătoare de TVA.

Împotriva Notificării OI POCU - MEN nr. 4375/D/30.06.2017, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Brăila a formulat contestație prealabilă, dar Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Sud - Est și-a menținut punctul de vedere inițial, fiind emisă în acest sens Decizia nr. 53039/5.09.2017 de către Direcția Generală de Programe Europene Capital Uman. În cuprinsul acestei decizii, nu este indicat nici un argument de fapt sau de drept pentru care a fost respinsă contestația prealabilă.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă și a apărărilor formulate de intimatul-reclamant

Ca o primă precizare, Înalta Curte va analiza cu prioritate motivele de recurs invocate referitor la soluția dată capătului de cerere având ca obiect anularea actelor atacate, iar apoi cele referitoare la soluția dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor.

De asemenea, vor fi analizate cu prioritate motivele de recurs prevăzute de prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., iar apoi, în măsura în care se mai impune, cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

7.2.1. Motivele de recurs privind soluția dată cererii de anulare

7.2.1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - încălcarea principiului contradictorialității și al disponibilității

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, sentința recurată fiind pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialitații și al disponibilității, cât timp, din cercetarea petitului cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul a solicitat anularea deciziei, fără a indica în mod expres în acest petit și cererea de anulare a notificării.

Astfel, conform prev. art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Or, dacă prima instanță a constatat că, deși nu este expres menționat în petit, reclamantul a intenționat, din modul de redactare a motivelor acțiunii, să solicite și anularea notificării, trebuia să procedeze, în vederea respectării celor două principii enunțate, la punerea în discuție în mod formal a rectificării petitului în acest sens; astfel, Înalta Curte nu dezleagă prin aceste considerente chestiunea legată de existența sau nu în petit - explicit sau implicit - a capătului de cerere privind anularea notificării, ci constată că prima instanță a procedat la rectificarea petitului, cu nerespectarea celor două principii.

Astfel, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că au fost încălcate regulile de procedură referitoare la principiul contradictorialității și al disponibilității, încălcare ce atrage sancțiunea nulității sentinței, impunând trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de anulare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda, cu respectarea celor două principii, la a pune în discuție rectificarea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, având în vedere cele invocate de reclamant în motivarea cererii introductive, pentru a lămuri dacă a existat doar o omisiune de precizare a petitului (eroare materială), însă reclamantul a atacat in concret și această notificare (pe lângă decizia de soluționare a contestației) sau dacă, din cuprinsul cererii introductive, nu se poate reține atacarea cu actiune in anulare si a acesteia.

7.2.1.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. -nemotivarea sentinței

În cadrul acestui motiv de recurs (întemeiat de recurenta pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.), recurenta-pârâtă a invocat neanalizarea apărărilor sale din întâmpinare și a notelor scrise depuse la dosarul cauzei, arătând în concret două aspecte omise de la cercetare: prescrierea dreptului la acțiune cu privire la documentul "Orientări privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020" și respingerea ca inadmisibil a petitului privind obligarea pârâtului la aprobarea cererii de finanțare.

Înalta Curte constată că din prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., mai sus enunțate, rezultă și obligația de a analiza argumentele esențiale expuse de părți în actele procesuale depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din noul C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din noul C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, se constată că, în cauza, de față, instanța de fond a omis să analizeze argumente esențiale invocate de către pârâtă prin întâmpinare și notele scrise; astfel, simpla împrejurare că nu au fost reiterate argumentele pârâtei, cât timp acestea fuseseră analizate implicit prin admiterea unor argumente contrare pe aceeași problemă de drept, nu reprezintă nemotivare. Însă, neanalizarea unor apărări esențiale invocate de către pârâtă, cum sunt cele două exemplificate prin acest motiv de recurs, duce la concluzia unei motivări insuficiente a soluției pronunțate, cu încălcarea disp. art. 22 și art. 425 din C. proc. civ.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță nu a pronunțat o hotărâre motivată pe toate aspectele esențiale ale cauzei, astfel că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce privește invocarea, pentru aceeași chestiune, și a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că încălcarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ. referitoare la cerințele de motivare a unei hotărâri reprezintă o încălcarea a unei norme de procedură ce se încadrează exclusiv în cazul de casare de la punctul 6.

7.2.1.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. -încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material

Având în vedere caracterul fondat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului prevăzut la punctul 8.

7.2.2. Motivele de recurs privind soluția dată cererii de suspendare

7.2.2.1. Motivele de recurs privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.)

Recurentul-pârât a invocat omisiunea voită a primei instanțe de pronunțare asupra cererii de suspendare întemeiate pe prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, omisiune care, în opinia instanței de recurs, a fost făcută cu încălcarea prev. art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Astfel, instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor și motivelor invocate de părți, mai puțin când, față de modul de soluționare a altor aspecte, pronunțarea asupra acestora devine de prisos.

Prima instanță nu se afla într-o asemenea situație, petitul cererii de suspendare fusese formulat ca și capăt principal de cerere și necesita o soluție prin dispozitiv. Argumentele legate de eventuala lipsă de folos practic a unei suspendări raportat la momentul soluționării cererii nu justifică lipsa unei soluții în dispozitiv cu privire la cererea de suspendare, ci ar putea determina o anumită soluție (lipsă de obiect sau de interes).

De asemenea, argumentul legat de caracterul executoriu al soluției de primă instanță pe capătul de cerere privind anularea este eronat, cât timp, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul suspendă executarea, iar potrivit art. 14 alin. (4) din aceeași lege, numai hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept, iar recursul nu este suspensiv de executare.

Ca urmare, prin nepronunțarea asupra cererii de suspendare, se constată caracterul întemeiat al motivului de recurs prev. de art. 4 88 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Neexistând o pronunțare, în mod evident nu există nici considerente atașate acestui capăt de cerere, dar aceasta nu mai atrage incidența motivului de casare de la punctul 6, fiind o situație absorbită în motivul de recurs de la punctul 5, astfel că invocarea de către recurentă și a cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu se justifică.

În ceea ce privește împrejurarea că, pe cererea de suspendare a Notificării, pârâta solicitase introducerea în cauză a Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale (OIPOCU MEN), iar instanța a omis să soluționeze această solicitare, Înalta Curte că sunt încălcate prev. art. 22 alin. (6) coroborat cu art. 78 din C. proc. civ., în aplicarea art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prima instanță trebuia să soluționeze această cerere, care avea ca obiect introducerea în proces a emitentului unuia din actele administrative a cărui suspendare se solicitase.

În ceea ce privește mențiunea din dispozitiv, referitoare la faptul că s-a dispus admiterea acțiunii "având ca obiect suspendare act administrativ", Înalta Curte constată că este o simpla eroare materială, fără implicații care să ducă la contradicții cu considerentele, fiind clar din acestea din urmă că prima instanță nu a înțeles să mai soluționeze această cerere de suspendare.

Această încălcare a regulilor procedurale duce la nulitatea sentinței, impunând trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de suspendare; cu ocazia rejudecării, prima instanță va pune în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dispnibilității, cererea formulată de pârât, în vederea corectei stabiliri a cadrului procesual sub aspectul părților din proces.

7.2.2.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. -încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material

Având în vedere caracterul fondat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care impune trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului prevăzut la punctul 8.

7.3. Temeiul procesual al soluției date

Ca urmare, în temeiul art. 497 raportat la prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința civilă recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 270/2017 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.