ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2009

Asupra admisibilității în principiu a cererii de contestație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 12 noiembrie 2008, condamnatul V.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 2048/1999 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a susținut că la dezbaterea recursului său în ședința publică din 28 octombrie 1999 nu a fost prezent, nefiind citat și chiar dacă ipotetic a fost prezent, nu a avut posibilitatea să-și pregătească apărarea, întrucât nu i s-a desemnat interpret de limbă rusă, limbă în care vorbea în acel timp, fiind născut în U.R.S.S.

Asemenea, a invocat și omisiunea instanței de a-l fi ascultat în recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație sub aspectul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Deși contestatorul condamnat invocă motive dintre cele expres și limitativ arătate de lege, respectiv cele prevăzute de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., dovezile aflate la dosar nu sprijină susținerile acestuia.

Așa cum rezultă din hotărârea contestată, inculpatul V.G., arestat preventiv încă de la data de 30 ianuarie 1996 pentru săvârșirea a două infracțiuni de omor deosebit de grav, cu 3 victime și a unei tâlhării, a fost prezent la judecarea recursului, asistat de apărător din oficiu, ocazie cu care acesta în ședință publică a declarat că își retrage recursul.

De urmare, prin decizia penală nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 2048/1999 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea recursului de către inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14 aprilie 1999 a Curții de Apel București prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.

Așa fiind, motivele invocate de contestator, arătate de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Nici motivul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., constând în neascultarea inculpatului prezent, în condițiile în care ascultarea acestuia era obligatorie, nu este întemeiat.

Pe de o parte, în cauză ascultarea inculpatului de către instanța de recurs nu era obligatorie nici în raport cu dispozițiile procesual penale în vigoare la data judecării recursului, nici față de condițiile prevăzute de art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006 iar, pe de altă parte, instanța de recurs nu a soluționat în fond recursul inculpatului, când, în asigurarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, era necesar să ia cunoștință nemijlocit de apărările acestuia, ci a dat curs manifestării de voință a recurentului, de retragere a recursului.

În sfârșit, motivul neasigurării serviciilor unui interpret de limba rusă la judecata în recurs nu este prevăzut printre cazurile expres și limitativ arătate de art. 386 C. proc. pen., în care poate fi formulată contestația în anulare.

În treacăt spus, contestatorul, născut și domiciliat în Republica Moldova, nu a invocat necunoașterea limbii române, iar instanța nu a constatat că acesta nu s-ar putea exprima în această limbă.

Față de cele ce preced, Curtea va respinge cererea de contestație în anulare formulată de V.G. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.G. împotriva deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2048/1999.

Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.