ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 638/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 638/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

civil de față, constată:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 9 august 2011,

reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Năvodari prin

primar, solicitând instanței a constata dreptul de proprietate al acesteia

asupra construcțiilor denumite ,,Club P.” (Năvodari, jud. Constanța) ,,Sala

Box” situată în Năvodari, precum și a imobilului situat în Năvodari, jud.

Constanța, cu mențiunea că referitor la acest ultim imobil, terenul pe care a

fost edificat întregul bloc de 160 apartamente aparține Orașului Năvodari.

În

motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1846 și urm.C.

civ., art. 482, art. 645, reclamanta a arătat că este proprietara terenului

aferent construcțiilor pentru care se solicită a se constata dreptul de

proprietate și a susținut că, prin Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliul

de Stat al R.S.R. s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici ai

Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparținând SC R.R. SA), precum și

realizarea investițiilor conexe, inclusiv a Clubului P. Prin același decret s-a

aprobat realizarea a 160 apartamente pentru cazarea temporară a personalului

din țară ce asigura asistența tehnică Combinatului P. Midia.

S-a

arătat că investițiile au fost înregistrate în contabilitatea societății, iar

în anul 1990, ca urmare a apariției Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1176/1990,

Combinatul P. Midia a devenit SC P. SA, iar în anul 2003 această societate și-a

schimbat denumirea în SC R.R. SA.

Potrivit

art. 20 din Legea nr. 5/1990, bunurile aflate în administrarea societăților au

rămas în proprietatea acestora, terenurile au fost evaluate potrivit H.G. nr. 834/1991,

fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 07 ianuarie 1994

și anexele la acestea, fiind totodată perfectate procesele- verbale de recepție

a documentațiilor cadastrale și procesele - verbale de recepție a

documentațiilor cadastrale, inclusiv pentru construcțiile ce fac obiectul

prezentei acțiuni, construcții menționate în aceste documente.

În ceea

ce privește blocul de locuințe, reclamanta a indicat faptul că acesta nu a fost

menționat în anexele certificatului de proprietate, deoarece 159 de apartamente

din totalul celor 160 apartamente au fost înstrăinate către angajații

societății de către reclamantă în cursul anului 1994, aceasta din urmă păstrând

doar un apartament.

Prin

sentința civilă nr. 705 din 20 ianuarie 2012, Judecătoria Constanța și-a

declinat competența materială de soluționare a pricinii, reținând că, în raport

de valoarea indicată a imobilelor ( 2.988.506,91 lei) competența aparține

Tribunalului Constanța, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. de la 1865,

întrucât, tribunalul judecă în primă instanță ,,procesele și cererile în

materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei”(…).

Ulterior

declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a-II-a

civilă, care, prin sentința nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a admis acțiunea. A

constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor

imobile: construcția denumită Club P. (sau Club P.) situată în Năvodari,

județul Constanța, construcția Sală Box situată în Năvodari, județul Constanța,

apartament situat în Năvodari, județul Constanța, toate cele trei imobile

astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară

întocmit de expert B.E.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada

înființării SC P. SA, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1176/1990 în baza Legii nr.

15/1990 (filele 20-45 dosar) succesoarea Combinatului P. Midia care și-a încetat

activitatea la înființarea noii societăți comerciale și ulterior, a schimbării

denumirii societății, în SC R.R. SA.

A mai

reținut instanța că, prin Decretul nr. 363/1977 al Consiliul de Stat al R.S.R.

(fila 11 dosar inițial) s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici

ai Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparținând SC R.R. SA), precum

și realizarea investițiilor conexe, inclusiv a clubului P.

Totodată,

prin art. 9 din acest decret s-a prevăzut exproprierea, trecerea în

proprietatea statului și darea în administrare directă a Combinatului P. Midia

a terenului în suprafață de 357.407 mp, iar prin art. 12 s-a aprobat realizarea

investițiilor conexe prevăzute în anexa nr. 7.

Prin

același decret, în art. 13 s-a prevăzut realizarea de către Combinatul P. Midia

a unui număr de 100 apartamente pentru cazarea temporară a personalului din

țară ce asigura asistența tehnică Combinatului P. Midia.

Instanța

a apreciat, ca neîntemeiate, susținerile pârâtului Orașul Năvodari, în sensul

că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe

care au fost edificate cele două construcții, Club P. și Sala de box, întrucât,

prin emiterea C.A.D.P.T. (fila 46 dosar), s-a trecut în proprietatea

reclamantei suprafața de teren de 4.957.649,97 mp, suprafață identificată prin

anexa 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de

stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată din 16 decembrie 1992 la O.C.O.T.J.

Constanța.

Or, în

anexa nr. 2 menționată în acest titlu de proprietate este specificat și terenul

aflat în patrimoniul reclamantei situat sub căminul de nefamiliști Năvodari și

Clubul P. ( fila 49 dosar).

Pentru

aceste terenuri de sub construcțiile Club P., Sala de Box și terenul situat sub

bloc Intervenții pe strada Frunzelor nr. 10 există și procesele–verbale de

vecinătate menționate în petitul acțiunii.

Aceste

imobile sunt înregistrate în contabilitatea reclamantei, astfel cum rezultă din

fișa mijlocului fix (filele 51-57,59, 60 și 61), iar potrivit certificatului

fiscal din 24 iunie 2011 și nr. 288761/13 noiembrie 2012 (fila 39 dosar

Tribunal) emis de Primăria Orașului Năvodari (fila 6 dosar), reclamanta a

achitat taxele și impozitele aferente acestor imobile.

În ceea

ce privește edificarea construcției situată în bloc Intervenții, tribunalul a reținut

că, la dosarul cauzei a fost depusă autorizația pentru executarea de lucrări,

din cuprinsul căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P.

Năvodari s-a emis autorizația pentru construirea a 3 cămine nefamiliști, (900

locuri) locuințe intervenție (160 locuri) în Orașul Năvodari, astfel că sunt

confirmate susținerile reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în

care este situat apartamentul 41 situat în Năvodari.

Referitor

la edificarea construcțiilor Clubul P. și Sala de box, instanța a reținut că,

astfel cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză, aceste clădiri au fost

edificate anterior anului 1979 de către U.S.A.S. Năvodari (a se vedea și

declarația martorei H.R. fila 100 dosar )însă, începând cu anul 1979 au fost folosite

exclusiv de reclamantă.

La

momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri,

fiind astfel confirmate susținerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul

construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3,

până în prezent, comportându-se ca un adevărat proprietar.

Tribunalul

a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit

cărora,,p

roprietatea pământului cuprinde în sine

proprietatea suprafeței si a subfeței lui” și dispozițiile art. 492 din același

cod, în raport de care,,orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ

sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui

pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește în contră”.

S-a instituit o prezumție legală relativă, potrivit căreia, titularii

dreptului de proprietate asupra terenului sunt și proprietarii construcțiilor

edificate pe acest teren.

Reținând că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra terenului de sub construcțiile

Club P. (sau Club Petrochimistul),

construcția Sală Box, în lipsa unei dovezi contrare, s-a apreciat că

subzistă în favoarea reclamantei prezumția relativă că

aceasta este și proprietara construcțiilor, ca efect al accesiunii imobiliare.

Împotriva

sentinței civile nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a Tribunalului Constanța a

declarat apel pârâtul Orașul Năvodari prin primar, susținând că reclamanta nu a

făcut dovada deținerii efective a unui drept de proprietate asupra terenurilor,

precum și asupra celor trei construcții.

Mai

mult, s-a invocat faptul că, reclamanta are obligația de a dovedi împrejurarea că

cele trei imobile au fost edificate de către aceasta, or, astfel cum a rezultat

din raportul de expertiză, imobilele au fost edificate în anii 1950, 1960, cu

mult înainte ca reclamanta să-și fixeze punctul de lucru pe raza orașului

Năvodari.

Beneficiarul

autorizației de construire este fostul U.S.A.S., iar construcțiile nu au nicio

legătură cu reclamanta din cauză.

S-a

menționat în criticile din apel că nu sunt îndeplinite nici condițiile de

constatare a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani,

instanța de fond realizând o interpretare greșită a dispozițiilor art. 482, art.

1846-1847 C. civ.

Prin decizia

nr. 510 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de pârâtul Orașul Năvodari prin primar.

Pentru a

decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență că, prin

Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliu de Stat s-au aprobat principalii

indicatori tehnico-economici ai Combinatului P. Midia, precum și realizarea

investițiilor conexe, inclusiv a Clubului P.

Pentru realizarea

obiectivului, Combinatul P. Midia, prin art. 9 al Decretului nr. 363/1977 s-a

dispus exproprierea unei suprafețe de teren de 367.407 mp, trecerea în

proprietatea statului și în administrarea directă a combinatului.

Conform

anexei 6 și 7 (filele 18-19, vol.I) s-au prevăzut și efectuarea a 160

apartamente de intervenție, precum și investiții social-culturale la Năvodari.

Ulterior,

prin H.G. nr. 1176/1990 - în temeiul Legii nr. 15/1990- s-a dispus înființarea

societății SC P. SA și încetarea activității Combinatului P. Midia, patrimoniul

acestuia fiind preluat de societatea nou înființată.

Societatea

nou înființată și-a schimbat denumirea, în prezent fiind SC R.R. SA.

Conform

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, i s-a

recunoscut S.C. P. S.A. (autoarea reclamantei) dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 4.957.649,97 mp (fila 46 vol.I).

În

situația centralizată privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C.

P. S.A., s-a menționat existența căminului de nefamiliști și a Clubului P., iar

în procesul-verbal de vecinătate sunt evidențiate Clubul P., punctul termic și

sala de box, precum și 160 apartamente de intervenție (filele 62, 64, 66).

Deci, în

anul 1993, construcțiile în litigiu existau și se aflau pe terenul cu privire

la care i-a fost atestat dreptul de proprietate al S.C. P. S.A., fiind

edificate înainte de anul 1990.

S-a

reținut totodată, că aceste imobile sunt evidențiate și în procesele-verbale de

recepție încheiate la 24 august 1993, dar și înregistrate în contabilitatea

societății, pentru care reclamanta a plătit taxe și impozite (a se vedea

certificatul fiscal din 2011- fila 9, vol.I).

În atare

situație, instanța de control judiciar a apreciat că imobilele în litigiu au

fost edificate pe terenul pe care l-a avut în administrare, fostul Combinat P.

Midia și căruia i s-a atestat ulterior dreptul de proprietate.

Așadar,

instanța de apel a păstrat raționamentul instanței de fond, statuând că aceste

construcții aflându-se pe terenul reclamantei sunt proprietatea acesteia.

Susținerea

apelantei, conform căreia, reclamanta nu a făcut dovada că imobilele

(construcțiile în litigiu) sunt edificate pe terenul proprietatea sa este

neîntemeiată în raport cu probele administrate în cauză.

Împotriva

Deciziei nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Orașul

Năvodari prin primar criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art.

304 pct. 1, 5, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865.

criticile ce au fost încadrate de pârât în pct. 1 al art. 304 se susține că

pricina era de competența, secției I civilă, nu a secției a II-a civilă (fostă

comercială) și se arată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei

Constanța, însă aceasta și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului

Constanța, secția a II-a civilă, dosarul fiind o cauză civilă (având ca obiect

constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune), cauză ce nu

trebuia soluționată decât de secția I civilă.

Se

solicită casarea sentinței Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, precum

și a deciziei atacate, care a fost pronunțată de secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

altă critică ce vizează încălcarea principiului disponibilității, a fost

dezvoltată sub aspectul faptului că instanța și-a motivat acțiunea pe un alt

temei juridic, în sensul că deși au fost invocate dispozițiile art. 1846 și

urm. C. civ. ce reglementează posesia și uzucapiunea, în considerentele

sentinței pronunțate de instanța de fond (Tribunalul Constanța-Secția a-II-a

civilă) s-a făcut referire la accesiunea imobiliară.

3.

Ultima critică din recursul promovat de pârât a fost încadrată în conținutul

motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la

1865, în sensul că instanțele au analizat situația celor trei imobile în mod

global, deși, în realitate, se afirmă de către recurentul-pârât că situația de

fapt este diferită. Astfel, se arată că imobilele nu au fost edificate de către

SC R.R. SA, iar construcția ,,Clubul P.” Năvodari, are o vechime de aproximativ

60 de ani și a fost edificată odată cu U.S.A.S.

Se

evidențiază că expertiza contrară contrazice afirmațiile reclamantei din

acțiune, în sensul că această construcție ar fi fost edificată în urma

investițiilor primite odată cu terenul, respectiv în perioada 1979-1982.

Referitor

la imobilul ,,Sală de box” se arată că și acesta a fost edificat anterior

Decretului nr. 363/1977, deci nu din investițiile indicate de intimata-reclamantă,

astfel că, la momentul emiterii acestuia, construcțiile existau.

Construcțiile

aparțin Orașului Năvodari, iar imobilul situat în str. Tineretului nr. 3

aparține domeniului public, conform poziției 122 din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 904/2002

privind bunurile ce aparțin domeniului public, astfel că, de vreme ce acest din

urmă imobil aparține domeniului public al Unității administrativ teritoriale Năvodari

se răstoarnă prezumția prevăzută de art. 492 C. civ.

Se critică

astfel nelegalitatea deciziei atacate, deoarece, nu s-a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra terenurilor pe care sunt situate acestea, în sensul că ar

aparține reclamantei SC R.R. SA, atât timp cât nu există o expertiză tehnică

care să constate că terenurile pe care sunt situate cele trei construcții sunt

aceleași cu cele menționate de către reclamantă și se concluzionează, în sensul

că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.

Recursul

este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865,,,modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale” și vizează spre exemplu, situațiile în care completul de

judecată nu a fost alcătuit din numărul de judecători prevăzut în normele de

organizare judecătorească (art. 54 din Legea nr. 304/2004), republicată;

completul de judecată nu a fost constituit din doi judecători și doi asistenți

judiciari la soluționarea în primă cauză a cauzelor privind conflicte de muncă

și asigurări sociale; la ședința de judecată nu a participat un reprezentant al

Ministerului Public, evident, în cazurile prevăzute de lege, în care punerea

concluziilor de către procuror are caracter obligatoriu (art. 45 din același

cod); în compunerea completului de judecată au intrat judecători incompatibili

(art. 24 din cod).

Rațiunea

reglementării acestui motiv este acela de a înlătura și remedia situațiile în

care sunt nerespectate norme de ordine publică, cele referitoare la compunerea

și constituirea instanței.

Competența

materială (ratione materiae) presupune o delimitare între instanțe de grad

diferit și este reglementată sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor

jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura

cererii).Competența materială funcțională determină și precizează funcția și

rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, iar

competența materială procesuală determină categoria de pricini care pot fi

rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Normele

de competență materială nu se confundă cu normele de organizare judiciară. Prin

acestea din urmă, în principiu, se statuează în sensul că anumite categorii de

cauze (procese) ar fi date în competența unora dintre secțiile civile care

funcționează la nivelul aceleiași instanțe, în speță, fiind respectată atât

competența materială (cauză de natură civilă - constatarea unui drept de

proprietate dobândit prin uzucapiune), cea după valoare - în cauza dedusă

judecății fiind competent tribunalul, precum și competența funcțională (cauza

fiind soluționată de o secție civilă din cadrul unei instanțe competente

material.

În speță

însă, se invocă judecarea cauzei de secția a II-a civilă, în locul secției I

civile, situație în care, cel mult, ar putea fi incidente normele ce

reglementează competența funcțională a secțiilor în cadrul unei instanțe. În

realitate însă, secțiile civile din cadrul unei instanțe au aceeași organizare

și competență funcțională, așa încât soluționarea cauzei de către secția a II-civilă,

(în locul secției I civile) nu poate fi invocată, cu temei, ca un motiv de

nelegalitate, astfel că, dispozițiile art. 304 pct. 1 din același cod nu sunt

incidente în cauză.

2.

Referitor la critica de nelegalitate, încadrată de pârât în cuprinsul dispozițiile

art. 304 pct. 5 din cod, și susținerile acestuia în sensul că instanța și-a

motivat soluția pronunțată, printr-un alte temei juridic cu încălcarea principiul

disponibilității, Înalta Curte va reține că nici aceasta nu este fondată.

În

conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 ,,modificarea

sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate

când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”.

Articolul

105 alin. (2) reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de

procedură, așa încât, acest motiv poate fi invocat pentru orice neregularități

procedurale săvârșite de instanțe, cât și pentru nesocotirea unor principii ale

procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive

de recurs.

Cât

privește acest motiv, în speță, se invocă critici subsumate nerespectării

principiului disponibilității procesului civil, în sensul că instanța a reținut

în considerentele hotărârii sale, un alt temei juridic decât cel indicat de

reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Astfel,

se susține că instanța s-a pronunțat cu privire la dreptul de accesiune, iar

temeiul de drept precizat de reclamantă este cel circumscris dobândirii

dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii.

Nici

acest motiv de recurs nu este fondat prin criticile formulate, deoarece, este

de observat că, deși inițial, demersul judiciar al reclamantei a fost

configurat din punct de vedere al temeiului juridic, conform art. 1846 C. civ.,

ce reglementează posesia și uzucapiunea, ulterior, astfel cum s-a reținut prin

încheierea din 14 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a

civilă, (fila 11 dosar sus menționat) acțiunea a fost precizată sub aspectul

temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind, atât art. 1846 C.

civ. și urm. precum și art. 492 din același cod, care reglementează dreptul de

accesiune imobiliară.

Ca

atare, s-a reținut de către instanțe că, în ceea ce privește edificarea

construcției situată în bloc Intervenții, tribunalul a apreciat că, la dosarul

cauzei a fost depusă autorizația pentru executarea de lucrări, din cuprinsul

căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P. Năvodari s-a emis

autorizația pentru construirea a 3 cămine nefamiliști, (900 locuri) locuințe

intervenție (160 locuri) în Orașul Năvodari, astfel că sunt confirmate susținerile

reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în care este situat

apartamentul aflat în Năvodari.

Referitor

la edificarea construcțiilor Clubul P. și sala de box, instanța a reținut că aceste

clădiri au fost edificate anterior anului 1979, de către U.S.A.S. Năvodari, însă,

începând cu anul 1979 acestea au fost folosite exclusiv de reclamantă, iar la

momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri,

fiind astfel confirmate susținerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul

construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3,

până în prezent, reclamanta comportându-se ca un adevărat proprietar, dreptul

continuu de folosință, nefiindu-i contestat până în prezent.

Instanțele

au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit

cărora,,p

roprietatea pământului cuprinde în sine

proprietatea suprafeței si a subfeței lui” și dispozițiile art. 492 din același

cod, în conformitate cu care,,orice construcție, plantație sau lucru făcut în

pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul

acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din

contra”.

S-a instituit astfel, o prezumție legală relativă, potrivit

căreia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului sunt și

proprietarii construcțiilor edificate pe acest teren.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus redate, reținute de

instanța de fond și menținute în apel, nu se poate susține cu temei incidența

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

privește ultimele critici din motivele de recurs, indicate de pârât ca fiind

sub incidența art. 304 pct. 8 și 9 din același cod s-a imputat instanței de

apel că nu a analizat distinct toate cele trei construcții, ci doar în mod

global și nu a răspuns la apartenența acestora la domeniul public.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 vizează situațiile în care

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, iar cel ce se

circumscrie art. 304 pct. 9 reglementează cazurile în care hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Incidența

primului motiv de recurs mai sus evocat este atrasă de situația în care se

poate reține o schimbare a naturii actului juridic, de așa manieră, încât să

fie alterată în mod substanțial natura sa, or, în pricina dedusă judecății este

de remarcat că, pentru prima dată în recurs s-a invocat apartenența la domeniul

public a imobilelor, această critică nefiind invocată și în apel, astfel că

formularea,,omisso medio” a acesteia duce la imposibilitatea analizei acestei

critici.

În ce

privește critica prevăzută de art. 304 pct. 9 din același cod, este de observat

că sub incidența acestui motiv au fost aduse, în realitate, critici ce

prefigurează situația de fapt, cu referire la,,probele” administrate în cauză

(expertizele tehnice, declarațiile martorilor audiați în cauză).

Recurentul-pârât

a dezvoltat critici referitoare la depoziția martorei H.R. (fila 5 motive

recurs), la concluziile expertizei tehnice (fila 17 dosar fond), care a reținut

greșit că ,,Clubul P.” are o vechime de peste 60 de ani și a fost edificată

odată cu construirea U.S.A.S. Năvodari, având destinația inițială de cămin de

nefamiliști, ca apoi să fie schimbată destinația acestei construcții, în sensul

trecerii acesteia în patrimoniul SC R.R. SA.

Aspectele

ce vizează chestiuni privind situația de fapt, ilustrată prin probatoriile

administrate nu pot fi analizate sub cenzura motivelor de nelegalitate,

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, toate aceste critici evocând chestiuni de

fapt.

Față de

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente

criticile prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 8 și 9 din Codul de procedură de la

1865, astfel că, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Orașul

Năvodari prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Orașul Năvodari prin primar împotriva Deciziei

nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a-II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2015.