ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 638/2015

Asupra recursului civil de față, constată: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 9 august 2011, reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Năvodari prin primar, solicitând instanței a constata dreptul de proprietate al acesteia asupra construcțiilor denumite ,,Club P.” (Năvodari, jud. Constanța) ,,Sala Box” situată în Năvodari, precum și a imobilului situat în Năvodari, jud. Constanța, cu mențiunea că referitor la acest ultim imobil, terenul pe care a fost edificat întregul bloc de 160 apartamente aparține Orașului Năvodari. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1846 și urm.C. civ., art. 482, art. 645, reclamanta a arătat că este proprietara terenului aferent construcțiilor pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate și a susținut că, prin Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliul de Stat al R.S.R.

s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici ai Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparținând SC R.R. SA), precum și realizarea investițiilor conexe, inclusiv a Clubului P. Prin același decret s-a aprobat realizarea a 160 apartamente pentru cazarea temporară a personalului din țară ce asigura asistența tehnică Combinatului P. Midia. S-a arătat că investițiile au fost înregistrate în contabilitatea societății, iar în anul 1990, ca urmare a apariției Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 1176/1990, Combinatul P. Midia a devenit SC P. SA, iar în anul 2003 această societate și-a schimbat denumirea în SC R.R. SA. Potrivit art. 20 din Legea nr. 5/1990, bunurile aflate în administrarea societăților au rămas în proprietatea acestora, terenurile au fost evaluate potrivit H.G.

nr. 834/1991, fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 07 ianuarie 1994 și anexele la acestea, fiind totodată perfectate procesele- verbale de recepție a documentațiilor cadastrale și procesele - verbale de recepție a documentațiilor cadastrale, inclusiv pentru construcțiile ce fac obiectul prezentei acțiuni, construcții menționate în aceste documente. În ceea ce privește blocul de locuințe, reclamanta a indicat faptul că acesta nu a fost menționat în anexele certificatului de proprietate, deoarece 159 de apartamente din totalul celor 160 apartamente au fost înstrăinate către angajații societății de către reclamantă în cursul anului 1994, aceasta din urmă păstrând doar un apartament.

Prin sentința civilă nr. 705 din 20 ianuarie 2012, Judecătoria Constanța și-a declinat competența materială de soluționare a pricinii, reținând că, în raport de valoarea indicată a imobilelor ( 2.988.506,91 lei) competența aparține Tribunalului Constanța, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. de la 1865, întrucât, tribunalul judecă în primă instanță ,,procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei”(…). Ulterior declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a-II-a civilă, care, prin sentința nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a admis acțiunea.

A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile: construcția denumită Club P. (sau Club P.) situată în Năvodari, județul Constanța, construcția Sală Box situată în Năvodari, județul Constanța, apartament situat în Năvodari, județul Constanța, toate cele trei imobile astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B.E. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada înființării SC P. SA, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1176/1990 în baza Legii nr. 15/1990 (filele 20-45 dosar) succesoarea Combinatului P. Midia care și-a încetat activitatea la înființarea noii societăți comerciale și ulterior, a schimbării denumirii societății, în SC R.R.

SA. A mai reținut instanța că, prin Decretul nr. 363/1977 al Consiliul de Stat al R.S.R. (fila 11 dosar inițial) s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici ai Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparținând SC R.R. SA), precum și realizarea investițiilor conexe, inclusiv a clubului P. Totodată, prin art. 9 din acest decret s-a prevăzut exproprierea, trecerea în proprietatea statului și darea în administrare directă a Combinatului P. Midia a terenului în suprafață de 357.407 mp, iar prin art. 12 s-a aprobat realizarea investițiilor conexe prevăzute în anexa nr. 7. Prin același decret, în art. 13 s-a prevăzut realizarea de către Combinatul P. Midia a unui număr de 100 apartamente pentru cazarea temporară a personalului din țară ce asigura asistența tehnică Combinatului P. Midia.

Instanța a apreciat, ca neîntemeiate, susținerile pârâtului Orașul Năvodari, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care au fost edificate cele două construcții, Club P. și Sala de box, întrucât, prin emiterea C.A.D.P.T. (fila 46 dosar), s-a trecut în proprietatea reclamantei suprafața de teren de 4.957.649,97 mp, suprafață identificată prin anexa 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată din 16 decembrie 1992 la O.C.O.T.J. Constanța. Or, în anexa nr. 2 menționată în acest titlu de proprietate este specificat și terenul aflat în patrimoniul reclamantei situat sub căminul de nefamiliști Năvodari și Clubul P. ( fila 49 dosar).

Pentru aceste terenuri de sub construcțiile Club P., Sala de Box și terenul situat sub bloc Intervenții pe strada Frunzelor nr. 10 există și procesele–verbale de vecinătate menționate în petitul acțiunii. Aceste imobile sunt înregistrate în contabilitatea reclamantei, astfel cum rezultă din fișa mijlocului fix (filele 51-57,59, 60 și 61), iar potrivit certificatului fiscal din 24 iunie 2011 și nr. 288761/13 noiembrie 2012 (fila 39 dosar Tribunal) emis de Primăria Orașului Năvodari (fila 6 dosar), reclamanta a achitat taxele și impozitele aferente acestor imobile.

În ceea ce privește edificarea construcției situată în bloc Intervenții, tribunalul a reținut că, la dosarul cauzei a fost depusă autorizația pentru executarea de lucrări, din cuprinsul căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P. Năvodari s-a emis autorizația pentru construirea a 3 cămine nefamiliști, (900 locuri) locuințe intervenție (160 locuri) în Orașul Năvodari, astfel că sunt confirmate susținerile reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în care este situat apartamentul 41 situat în Năvodari. Referitor la edificarea construcțiilor Clubul P. și Sala de box, instanța a reținut că, astfel cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză, aceste clădiri au fost edificate anterior anului 1979 de către U.S.A.S.

Năvodari (a se vedea și declarația martorei H.R. fila 100 dosar )însă, începând cu anul 1979 au fost folosite exclusiv de reclamantă. La momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri, fiind astfel confirmate susținerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3, până în prezent, comportându-se ca un adevărat proprietar. Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit cărora,,p roprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței si a subfeței lui” și dispozițiile art. 492 din același cod, în raport de care,,orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește în contră”.

S-a instituit o prezumție legală relativă, potrivit căreia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului sunt și proprietarii construcțiilor edificate pe acest teren. Reținând că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcțiile Club P. (sau Club Petrochimistul), construcția Sală Box, în lipsa unei dovezi contrare, s-a apreciat că subzistă în favoarea reclamantei prezumția relativă că aceasta este și proprietara construcțiilor, ca efect al accesiunii imobiliare. Împotriva sentinței civile nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a Tribunalului Constanța a declarat apel pârâtul Orașul Năvodari prin primar, susținând că reclamanta nu a făcut dovada deținerii efective a unui drept de proprietate asupra terenurilor, precum și asupra celor trei construcții.

Mai mult, s-a invocat faptul că, reclamanta are obligația de a dovedi împrejurarea că cele trei imobile au fost edificate de către aceasta, or, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză, imobilele au fost edificate în anii 1950, 1960, cu mult înainte ca reclamanta să-și fixeze punctul de lucru pe raza orașului Năvodari. Beneficiarul autorizației de construire este fostul U.S.A.S., iar construcțiile nu au nicio legătură cu reclamanta din cauză. S-a menționat în criticile din apel că nu sunt îndeplinite nici condițiile de constatare a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, instanța de fond realizând o interpretare greșită a dispozițiilor art. 482, art. 1846-1847 C. civ.

Prin decizia nr. 510 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Orașul Năvodari prin primar. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență că, prin Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliu de Stat s-au aprobat principalii indicatori tehnico-economici ai Combinatului P. Midia, precum și realizarea investițiilor conexe, inclusiv a Clubului P. Pentru realizarea obiectivului, Combinatul P. Midia, prin art. 9 al Decretului nr. 363/1977 s-a dispus exproprierea unei suprafețe de teren de 367.407 mp, trecerea în proprietatea statului și în administrarea directă a combinatului.

Conform anexei 6 și 7 (filele 18-19, vol.I) s-au prevăzut și efectuarea a 160 apartamente de intervenție, precum și investiții social-culturale la Năvodari. Ulterior, prin H.G. nr. 1176/1990 - în temeiul Legii nr. 15/1990- s-a dispus înființarea societății SC P. SA și încetarea activității Combinatului P. Midia, patrimoniul acestuia fiind preluat de societatea nou înființată. Societatea nou înființată și-a schimbat denumirea, în prezent fiind SC R.R. SA. Conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, i s-a recunoscut S.C. P. S.A. (autoarea reclamantei) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.957.649,97 mp (fila 46 vol.I). În situația centralizată privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C.

P. S.A., s-a menționat existența căminului de nefamiliști și a Clubului P., iar în procesul-verbal de vecinătate sunt evidențiate Clubul P., punctul termic și sala de box, precum și 160 apartamente de intervenție (filele 62, 64, 66). Deci, în anul 1993, construcțiile în litigiu existau și se aflau pe terenul cu privire la care i-a fost atestat dreptul de proprietate al S.C. P. S.A., fiind edificate înainte de anul 1990. S-a reținut totodată, că aceste imobile sunt evidențiate și în procesele-verbale de recepție încheiate la 24 august 1993, dar și înregistrate în contabilitatea societății, pentru care reclamanta a plătit taxe și impozite (a se vedea certificatul fiscal din 2011- fila 9, vol.I).

În atare situație, instanța de control judiciar a apreciat că imobilele în litigiu au fost edificate pe terenul pe care l-a avut în administrare, fostul Combinat P. Midia și căruia i s-a atestat ulterior dreptul de proprietate. Așadar, instanța de apel a păstrat raționamentul instanței de fond, statuând că aceste construcții aflându-se pe terenul reclamantei sunt proprietatea acesteia. Susținerea apelantei, conform căreia, reclamanta nu a făcut dovada că imobilele (construcțiile în litigiu) sunt edificate pe terenul proprietatea sa este neîntemeiată în raport cu probele administrate în cauză. Împotriva Deciziei nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Orașul Năvodari prin primar criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 5, 8 și 9 C. proc.

civ. de la 1865. 1. Prin criticile ce au fost încadrate de pârât în pct. 1 al art. 304 se susține că pricina era de competența, secției I civilă, nu a secției a II-a civilă (fostă comercială) și se arată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța, însă aceasta și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, dosarul fiind o cauză civilă (având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune), cauză ce nu trebuia soluționată decât de secția I civilă. Se solicită casarea sentinței Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, precum și a deciziei atacate, care a fost pronunțată de secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

2. O altă critică ce vizează încălcarea principiului disponibilității, a fost dezvoltată sub aspectul faptului că instanța și-a motivat acțiunea pe un alt temei juridic, în sensul că deși au fost invocate dispozițiile art. 1846 și urm. C. civ. ce reglementează posesia și uzucapiunea, în considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond (Tribunalul Constanța-Secția a-II-a civilă) s-a făcut referire la accesiunea imobiliară. 3. Ultima critică din recursul promovat de pârât a fost încadrată în conținutul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că instanțele au analizat situația celor trei imobile în mod global, deși, în realitate, se afirmă de către recurentul-pârât că situația de fapt este diferită.

Astfel, se arată că imobilele nu au fost edificate de către SC R.R. SA, iar construcția ,,Clubul P.” Năvodari, are o vechime de aproximativ 60 de ani și a fost edificată odată cu U.S.A.S. Se evidențiază că expertiza contrară contrazice afirmațiile reclamantei din acțiune, în sensul că această construcție ar fi fost edificată în urma investițiilor primite odată cu terenul, respectiv în perioada 1979-1982. Referitor la imobilul ,,Sală de box” se arată că și acesta a fost edificat anterior Decretului nr. 363/1977, deci nu din investițiile indicate de intimata-reclamantă, astfel că, la momentul emiterii acestuia, construcțiile existau. Construcțiile aparțin Orașului Năvodari, iar imobilul situat în str. Tineretului nr. 3 aparține domeniului public, conform poziției 122 din Anexa nr. 10 a H.G.

nr. 904/2002 privind bunurile ce aparțin domeniului public, astfel că, de vreme ce acest din urmă imobil aparține domeniului public al Unității administrativ teritoriale Năvodari se răstoarnă prezumția prevăzută de art. 492 C. civ. Se critică astfel nelegalitatea deciziei atacate, deoarece, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt situate acestea, în sensul că ar aparține reclamantei SC R.R. SA, atât timp cât nu există o expertiză tehnică care să constate că terenurile pe care sunt situate cele trei construcții sunt aceleași cu cele menționate de către reclamantă și se concluzionează, în sensul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: 1. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. de la 1865,,,modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale” și vizează spre exemplu, situațiile în care completul de judecată nu a fost alcătuit din numărul de judecători prevăzut în normele de organizare judecătorească (art. 54 din Legea nr. 304/2004), republicată; completul de judecată nu a fost constituit din doi judecători și doi asistenți judiciari la soluționarea în primă cauză a cauzelor privind conflicte de muncă și asigurări sociale; la ședința de judecată nu a participat un reprezentant al Ministerului Public, evident, în cazurile prevăzute de lege, în care punerea concluziilor de către procuror are caracter obligatoriu (art. 45 din același cod); în compunerea completului de judecată au intrat judecători incompatibili (art. 24 din cod).

Rațiunea reglementării acestui motiv este acela de a înlătura și remedia situațiile în care sunt nerespectate norme de ordine publică, cele referitoare la compunerea și constituirea instanței. Competența materială (ratione materiae) presupune o delimitare între instanțe de grad diferit și este reglementată sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii).Competența materială funcțională determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, iar competența materială procesuală determină categoria de pricini care pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Normele de competență materială nu se confundă cu normele de organizare judiciară. Prin acestea din urmă, în principiu, se statuează în sensul că anumite categorii de cauze (procese) ar fi date în competența unora dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, în speță, fiind respectată atât competența materială (cauză de natură civilă - constatarea unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune), cea după valoare - în cauza dedusă judecății fiind competent tribunalul, precum și competența funcțională (cauza fiind soluționată de o secție civilă din cadrul unei instanțe competente material. În speță însă, se invocă judecarea cauzei de secția a II-a civilă, în locul secției I civile, situație în care, cel mult, ar putea fi incidente normele ce reglementează competența funcțională a secțiilor în cadrul unei instanțe.

În realitate însă, secțiile civile din cadrul unei instanțe au aceeași organizare și competență funcțională, așa încât soluționarea cauzei de către secția a II-civilă, (în locul secției I civile) nu poate fi invocată, cu temei, ca un motiv de nelegalitate, astfel că, dispozițiile art. 304 pct. 1 din același cod nu sunt incidente în cauză. 2. Referitor la critica de nelegalitate, încadrată de pârât în cuprinsul dispozițiile art. 304 pct. 5 din cod, și susținerile acestuia în sensul că instanța și-a motivat soluția pronunțată, printr-un alte temei juridic cu încălcarea principiul disponibilității, Înalta Curte va reține că nici aceasta nu este fondată. În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. de la 1865 ,,modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)”. Articolul 105 alin. (2) reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, așa încât, acest motiv poate fi invocat pentru orice neregularități procedurale săvârșite de instanțe, cât și pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs. Cât privește acest motiv, în speță, se invocă critici subsumate nerespectării principiului disponibilității procesului civil, în sensul că instanța a reținut în considerentele hotărârii sale, un alt temei juridic decât cel indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Astfel, se susține că instanța s-a pronunțat cu privire la dreptul de accesiune, iar temeiul de drept precizat de reclamantă este cel circumscris dobândirii dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii. Nici acest motiv de recurs nu este fondat prin criticile formulate, deoarece, este de observat că, deși inițial, demersul judiciar al reclamantei a fost configurat din punct de vedere al temeiului juridic, conform art. 1846 C. civ., ce reglementează posesia și uzucapiunea, ulterior, astfel cum s-a reținut prin încheierea din 14 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, (fila 11 dosar sus menționat) acțiunea a fost precizată sub aspectul temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind, atât art. 1846 C. civ.

și urm. precum și art. 492 din același cod, care reglementează dreptul de accesiune imobiliară. Ca atare, s-a reținut de către instanțe că, în ceea ce privește edificarea construcției situată în bloc Intervenții, tribunalul a apreciat că, la dosarul cauzei a fost depusă autorizația pentru executarea de lucrări, din cuprinsul căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P. Năvodari s-a emis autorizația pentru construirea a 3 cămine nefamiliști, (900 locuri) locuințe intervenție (160 locuri) în Orașul Năvodari, astfel că sunt confirmate susținerile reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în care este situat apartamentul aflat în Năvodari. Referitor la edificarea construcțiilor Clubul P. și sala de box, instanța a reținut că aceste clădiri au fost edificate anterior anului 1979, de către U.S.A.S.

Năvodari, însă, începând cu anul 1979 acestea au fost folosite exclusiv de reclamantă, iar la momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri, fiind astfel confirmate susținerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3, până în prezent, reclamanta comportându-se ca un adevărat proprietar, dreptul continuu de folosință, nefiindu-i contestat până în prezent. Instanțele au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit cărora,,p roprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței si a subfeței lui” și dispozițiile art. 492 din același cod, în conformitate cu care,,orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”.

S-a instituit astfel, o prezumție legală relativă, potrivit căreia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului sunt și proprietarii construcțiilor edificate pe acest teren. Așa fiind, pentru considerentele mai sus redate, reținute de instanța de fond și menținute în apel, nu se poate susține cu temei incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865. 3. Cât privește ultimele critici din motivele de recurs, indicate de pârât ca fiind sub incidența art. 304 pct. 8 și 9 din același cod s-a imputat instanței de apel că nu a analizat distinct toate cele trei construcții, ci doar în mod global și nu a răspuns la apartenența acestora la domeniul public.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 vizează situațiile în care interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, iar cel ce se circumscrie art. 304 pct. 9 reglementează cazurile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Incidența primului motiv de recurs mai sus evocat este atrasă de situația în care se poate reține o schimbare a naturii actului juridic, de așa manieră, încât să fie alterată în mod substanțial natura sa, or, în pricina dedusă judecății este de remarcat că, pentru prima dată în recurs s-a invocat apartenența la domeniul public a imobilelor, această critică nefiind invocată și în apel, astfel că formularea,,omisso medio” a acesteia duce la imposibilitatea analizei acestei critici.

În ce privește critica prevăzută de art. 304 pct. 9 din același cod, este de observat că sub incidența acestui motiv au fost aduse, în realitate, critici ce prefigurează situația de fapt, cu referire la,,probele” administrate în cauză (expertizele tehnice, declarațiile martorilor audiați în cauză). Recurentul-pârât a dezvoltat critici referitoare la depoziția martorei H.R. (fila 5 motive recurs), la concluziile expertizei tehnice (fila 17 dosar fond), care a reținut greșit că ,,Clubul P.” are o vechime de peste 60 de ani și a fost edificată odată cu construirea U.S.A.S. Năvodari, având destinația inițială de cămin de nefamiliști, ca apoi să fie schimbată destinația acestei construcții, în sensul trecerii acesteia în patrimoniul SC R.R.

SA. Aspectele ce vizează chestiuni privind situația de fapt, ilustrată prin probatoriile administrate nu pot fi analizate sub cenzura motivelor de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, toate aceste critici evocând chestiuni de fapt. Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente criticile prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 8 și 9 din Codul de procedură de la 1865, astfel că, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Orașul Năvodari prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Orașul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.